Eugenio Montale – Sarcofage – 2
Acum să-ți fie pasulprecaut: la un singur trascu piatra, de-aici, ți se găteșteo mult mai rară scenă.Poarta cea roasă a unui templuînchisă-i pe vecie.Lumina mare-i răspândităpe pragul ei ierbos.Și-aici, unde nu are să răsunepas omenesc, durere de prisosveghează-ntins pe jos și slab, un câine.Nu se va mai mișcaîn ceasul bănuit zăpușitor.Peste acoperișgrandiose se-arată un nor.