cain

Michelangelo – 71

de

Primitu-l-am și i-am tot dat citirea zecea și a douăzecea oară…Vi-s dinții de folos cum, bunăoară,sătulului i-e hrana în neștire!.Știut-am totuși de la despărțirecă spița voastră din Cain coboarăneabătut, căci încă o-nfioarăun bun strain, ca o nenorocire….Zavistnici, mândri, fără de rușine,urâți aproapele, nu-I știți nevoia;orice năpastă de la voi vă vine.Poetul de-a vorbit de rău … Citește mai mult

Georg Trakl – Groaza

de

Prin goale-odăi eu mă vedeam trecând,– Stele dansau pe albastru fond smintiteȘi câini urlau pe câmpuri adormiteȘi-n vârfuri föhnul răscolea flămând.Dar brusc: tăcere! Din gâtlejul meuMari fierbințeli scot flori otrăvitoare,Din crengi, ca sângele, pal sclipitoareTot cade rouă, ca din răni, mereu.Din golu-oglinzii-nșelător se-aratăÎncet un chip din groază-ntunecată:E Cain! parcă deslușit puțin.Lin draperia freamătă când, iatăCa-n … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – Cain

de

Fuge pe nisipul fabuleiȘi piciorul lui este ușor.O, păstor de lupiAi dinții luminii scurteCe-nțeapă zilele noastre.Terori, avânturi,Horcăit de păduri, acea mânăCe despică foarte ușor bătrâni stejari,Ești făcut după imaginea inimii.Și când ceasul e foarte întunecos,Trupul acela veselEști tu printre arborii vrăjiți?.Și în timp ce crap de dorință,Se schimbă timpul, te agiți bănuitorÎmi scapi cu pasul … Citește mai mult

Panait Cerna – Plânsul Lui Adam

de

Arcași îndemânateci, semeți, cu pași de lei,Doi fulgeri smulși din noapte-mi erau copiii mei;Și parcă-i văd și-acuma în faptul dimineții,C-un strigăt de izbândă, dând zbor nebun săgeții,Și cum se pierd cu turma în zarea purpurie,Făcând din largul lumii imensă-mpărăție..Sau cum se-ntorc agale, zâmbind și mână-n mână,Buni, fericiți ca mine, pe când eram țărână.. Iar Eva … Citește mai mult

Octavian Goga – Cain

de

IÎn vremi demult s-a așternut sub glieȘi trupul tău și mâna vinovată,Dar Cain, tu, păcătuirii tată,Tot mai răsai și-n vremea mea târzie.Azi crește iarba proaspătă, curatăPe groapa ta de veșnică urgie,Păcatul însă pururi reînvie,Nu l-a primit țărâna-nfiorată.El s-a-mpărțit în largul lumii noastre,Se zbuciumă neadormit în firePe plaiuri verzi, pe stâncile sihastre.Noi îi simțim ispita-nfrigurată —Nepoți … Citește mai mult

Kumm – Cain

de

Descult mergi pe cărbuni aprinșiDin nări scoți fumDin ochi îți ies scânteiCe-mpart în buni și răi.Ți-ai umezit limba de lemnȘi mi-ai brăzdat fruntea cu-n semn.Oricât gesticuleziN-ai să mă entuziasmeziEu n-am mușcat din mărMi-e rău de adevăr.Prea mult l-au scrisPrea mulți îl spunOrice bețivOricare nebun.Nu vreau s-ascultN-am cum să n-aud.

Nichita Danilov – Abel

de

Trece un om despicat în douăpe o stradă într-adins înfrigurată.Bărbatul e înalt și poartăo mantie albă cu glugă.Fața lui este trasă.Trece un om despicat în două,pe o stradă într-adins înfrigurată,fix la orele șapte și un sfert după-amiază,și fața lui este trasă.I se văd plămânii, creierii, inima.Inima bate,plămânii răsuflă,creierul gândește:”L-am iubit pe fratele meu ca pe … Citește mai mult

Nichita Danilov – Cain

de

Ninge sau poate plouăpeste un câmp de cadavre.Ninsoarea e neagră și umedă,ploaia e neagră și rece.Prin ninsoare sau poate prin ploaietrece un om foarte slabcu o pelerină roșie.Omul e înalt și fața lui este roșie.Omul e alb sau poate negru,dar fața lui este roșie.Păsări roșii sau poate negrese rotesc peste creștetul lui și țipă.Ninge sau … Citește mai mult

Nord – Cain Seamănă cu El Însusi

de

E răul din mine: are coasa tocită, urlă, recită, e beat și mai bea.Deși abia plecase la drum, deși avea loc să se-ascundăSub egidă. Regina mea, cazi acum…Sunt nebunul tău, dar nu doar al tău. „Iartă-mă”Ai spune tu fără sunetul cerului roșu ce-mbracă tunetul.Mie – cap sec orbit de pistolul tău cu coapse.Părinți păcătoși! Am … Citește mai mult