Versuri corectate și adnotate
Căci dacă sunt geloși și ei vreodată,Nu-s crunți precum Othello, negru drac,Ce-a sugrumat femeia vinovatăÎn patu-i moale. Fiii ăstui veac,Mai înțelepți, în graba mare cată,Când căsnicia nu le e pe plac,Să-și afle alinare și-adăpost –Și de o altă doamnă își fac rost.
Beppo – strofă – LXI.Zeul din nord, cu-al lui ciocan de sloiLui Bonaparte oastea i-a zdrobit,De elemente-mpinsă înapoiCa un novice-n reguli poticnitCând a deprins franceza. La războiN-a cugetat, deși-ar fi trebuit.Iar soarta… Nu. S-o blestem mă codesc:Mă-ncred în ea, când stau și socotesc.„Poeme” – Ed. Minerva 1983.Beppo – strofă – LXII.Stăpână peste mâine, azi și … Citește mai mult
S-au dus la Ridotto: sală-n careDansează, ciugulesc și joacă iar.Era un bal mascat, dar asta n-areÎnsemnătate; cam ca Vauxhall, doarCă ploaia nu dă buzna la serbare.Lume de toată mâna, furnicarÎmpestrițat. (Vorbind așa, se cheamăCă n-aveți pentru ce să-i luați în seamă.)
Beppo – strofă II.Când noaptea-și zvârle mantia cernităDeasupra bolții (o, de-ar fi de scrum!)Pentru amanți e-o vreme potrivită;Sfiala-și rupe corzile, și-acumTiptil colindă vesela ispităRâzând cu toți care-i răsar în drum;Și-s triluri de ghitare, zvon zglobiu,Cântări și zarvă, fredonări și chiu.Beppo – strofă – IV.Decât o zdreanță dintr-un strai prea-sfântCu spini mai bine-ncins peste mijloc.Chiar dacă … Citește mai mult
Nu mai surâde nopții ce-n mine a pătruns,Vai, de ce port de-a pururi o frunte-ntunecată?De ce zâmbirii tale nu-i pot găsi răspuns?Cu ochii uzi cerși-voi Destinului un dar:Să nu cunoști ce-i plânsul, copilă fără pată –Ori, niciodată lacrimi să nu verși în zadar.Tu vrei să știi ce chinuri și-au stors în mine firea,Înveninând izvorul plăcerii … Citește mai mult
De nu te-aș prețui îndeajuns,Mi-ar stinge pizma orice desfătare,Iar deznădejdea a intra pe-ascunsÎn mintea care (– cum un vierme areȘi el putința de a fi o parteDin infinit) privește cum răsarCa niște lumi divine, fără moarte,Frumoasele-ți poeme. Află darCă nici puterea-ți de-a întrece-n zborChiar culmile de alții greu urcate –Nici faima – umbră a unui … Citește mai mult
Îmi plăcea câteodată să mă plimb prin Paris,adică prin spatele casei,urzicile înalte cât la Tour Eiffel,roțile, sticlele sparte, pălăriile rupte,gândaci leneși și grași,ce plăcere să bagi două degete în ochii metalelorapucăturile creștine ale trupului, nu te strânge,niciodată lumina, numai memoria,cuvintele latră – emigranți inventați,îmi plăcea câteodată să mi se spună aiurel– eroarea de a-ți scrie … Citește mai mult
O! tu, ce încă lumea nu știe al tău nume,Un muritor sau demon, ce spirit fuși în lume,Sau bun sau fatal geniu, Byroane! ori cum fie,Iubesc a tale cânturi sălbatec-armonie,Precum iubesc și vântul și trăsnetul când cadeȘ-amestec al său urlet cu vifore turbate!Te-ntoarce, îți ia rangul la prima-ți stea divină,În rândul celor apți de glorii … Citește mai mult