bizant – Versuri.pro

Mircea Dinescu - Dans

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Moartea în stradă citește ziarul
așezat pe fața cerșetorului mort,
moartea în cârciumă-și umple paharul,
moartea-i pe câmpuri, moartea-i în cort.
Perie-i haina, linge-i pantofii,
fii-i pentru o viață valet de lux,
chelia de aur a Sfintei Sofii
lucească-n sângele tău la reflux.
O, dans al morții, clatină-ți lanțul,
sclav muzical, fericit instrument…
Prin carnea noastră umblă Bizanțul,
ba Europa, ba Orient.

Radu Gyr - Rondelul Unui Iconar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Era-n Bizanț un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană,
și-a zugrăvit-o lângă-o strană,
cu ochi adânci și chip suav.

Îl despuiară de sutană
și-l biciuiră pe mârșav.
Era-n Bizanț un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană.

Dar anii-au stins orice prihană
și-au pus modelului scârnăv,
pe zid, lumină de icoană.
Monah robit de-o curtezană,
era-n Bizanț un biet zugrav.

Palaghia Eduard Filip - Genotip

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bizanț, Bizanț… ce ieri dădeai la-nchinători osândă,
Iconoclasmul asumându-l ca pe-un dat…
Ce ieri nășteai, din roșul de porfir, o cale blândă
Și fiecărei case îi lipseai icoana unui cat.
Bizanț, ce nou re-nvii!
Și cât răsunet… e-n clopotele ce nu pot să bată,
Câți ipochimeni cu urechi de vată
Se-ascund de ighemoniconul din pustii!
Constantinopole, ce nou te-arăți!
Tu, hidra idolatrilor năimiți,
Nici prea creștin, nici musulman,
O umbră de credință-n ochii ipocriți.
Un fel de lume fără rost,
O urbe-ntinsă din neant către pustie,
O umbră fără vrednicie,
O lume fără adăpost.
De fapt, apocaliptice tărâmuri,
În care vor zburda doar cei corecți,
Politica shabatului, prin fumuri,
Și arderea de tot a celor înțelepți!

Leonid Dimov - Vitraliu (I)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Suntem cu toții prinși în lanț
Pe străzi absurde, în Bizanț:
Pe caldarâm pășesc în poante
Arhimandriți și elegante
Trecând la rând să se așeze
lângă leproși, lângă obeze,
cu prune galbene, culese
pentru prelungi împărătese.
Deasupra-le, în loc de soare,
Stă semnul crucii. E răcoare.

Konstantinos Kavafis - În Biserică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îmi place în biserică – cu steagurile ei,
argintul sfintelor potire, sfeșnice,
lumânări, amvon, icoane.
Când intru-aici, în biserica greacă,
cu-aromele ei sacre de tămâie,
cu coruri și-armonii de liturghie,
preoți cu-înfățișare maiestoasă,
strălucitori în sclipitoare-odăjdii –
cu-n ritm solemn în orice gest al lor –
mă poartă gându-atunci la măreția neamului nostru,
la preaslăvitul nostru Bizanț.

Ion Brad - Brusa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Leaturi în cutremur nu s-a
Prăbușit din munte Brusa,
Lungul ei suspin se pierde
Fulger în Geamia Verde,
Floare-a mărilor confuze
De atoli și de meduze,
Leagăn murmurelor stranii
Care-a oțelit Osmanii,
Patru zări de minarete,
Hogi cu ochii de erete,
Ceață galben asiată,
Tălpi desculțe, răni de piatră,
Soare fără învelișuri,
Vorbe, praf, aliș-velișuri,
Și, pornit de-aici, tot lanțul
Călărimii călătoare
Care-a spânzurat Bizanțul
Ca pe-un hoț la drumul mare.

William Butler Yeats - Navigând Spre Bizanț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Asta nu-i țară pentru bătrâni. Tinerii stau
Unul în brațele celuilalt; păsările în copaci. Ești
Aici cu-aceste generații care mor – cu cântecul lor.
Păstrăvi în cascade, mările pline de pești;
Scrumbii, păsăret și animale laudă vara în cor;
Tu, alături de tot ce-i creat, se naște și moare, trăiești
În această muzică senzuală, unde nu se discern
Printre cețuri monumentele intelectului etern.
Un om bătrân e doar un lucru de prisos,
O fleandură pe băț – cât sufletul disperă,
Cât nu aplaudă și cântă bucuros
Pentru fiecare clipă de viață efemeră.
Iar a cânta nu-n școli înveți – mai cu folos
Privești-un monument și înțelegi cum măreția trece peste eră.
De-aceea-am navigat prin valuri și brizanți,
Spre-a ajunge aici în orașul cel sfânt, Bizanț.
O, înțelepți în mozaic de aur pe perete
De veghe în lumina Dumnezeului cel Viu,
Ieșiți din focul sfânt cum din azur străfulgeră-un erete
Și-n sunet nepământean de muzici spre cerul auriu
Călăuziți-mi spiritul bolnav de-atâta sete;
Prea strâns legat de animalul trup nici nu mai știu
Sufletul-mi cât suflet este și cât lut – dacă se poate
Chemați-mă-acolo-n casa voastră din eternitate.
Astfel, extras naturii, nu-o să mai stau înghesuit
În imediat sub forma unui lucru natural;
Voi fi statuie bătută-n aur smălțuit
De sculptorii elini, reper și semn regal,
Spre-a ține treaz pe Împăratul adormit –
Sau poate voi fi-ncadrat în aura unui buchet floral
Pentru-a cânta doamnelor din Bizanț de sus, de pe colină,
Despre trecut și despre trecere – sau despre ce-o să vină.