asfintit – Versuri.pro

Mihu Dragomir - Cântec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Foaie verde-n asfințit,
trăsnească-mă de-am mințit
că nici când n-am odihnit
ca atunci când rătăcit,
Eu la tine-am conăcit.
Mi-ai dat noaptea
buze coapte,
dimineața
mi-ai dat fața
și amarul, și dulceața,
de mi-a înflorit și viața.
Fată, fată,
când te mai găsesc odată
rătăcit,
neodihnit,
fără poftă de vorbit,
dar din fân să-ți fac inel
și să înfloresc la fel?

Mircea Rusu - Dor De Duca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren: x2
Si ma duc, cantand ma duc..
Pana-n deal sa stau sub nuc..
Si ma fac, si ma desfac,
Dintr-un inger, pui de drac!.
M-am sfadit cu ciorile
Ca ne-or mancat florile,
Da pana-n sara ne-o-mpacat
Vantu ce s-o imbetat!
La amiaza mi-o dat foc
Soarele cu nenoroc,
Si de dor, de drag de lume,
Cerul m-o strigat pe nume:
„Hei, puiut de cuc.. „
Refren:.
M-am tocmit cu zarile
Sa nu-mi strice ploile,
Si ca norul calator,
Intr-o zi, ma ieu.. si zbor!
Mi se zbat in piept cantari,
Nu vad drumul de carari,
Nu mai gasesc oamenii,
Nici dragostea.. nicari.
„Hei, puiut de cuc.. „
Refren:.
L-am rugat pe Dumnezau
Sa nu-mi faca nici un rau,
Ca mi-am agatat de luna,
Ce-i in mine parte buna.
Vorbile ca un cutit,
Le implant in ce-i urat!
Sufletu, care-o iubit,
L-am ascuns in asfintit..
„Hei, Puiut de cuc.. „
Refren: x2

Christian W Schenk - Apusul Se Așterne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Atâtea drumuri și poteci
Brăzdează asfințitul după mine
Încât mă rătăcesc în preajma mea,
Și orb, și surd, și mut și nu mi-e bine.
Nici nu mai cred în răsăritul oblic
Al unei nașteri după noaptea asta
Care, se pare, ca o nouă noapte
După alta va veni.
Atâta cât păcatu-mi va mai curge
Pulsând prin sânge pâcla
Primului păcat la care – prima geneză –
Am fost părtaș. Eu nu mai dorm!
Apusul se așterne pe vecie
Pe când în cerul meu se sting vecii
și pâlpâirile se duc spre templul
Întregii rătăciri din preajma mea.

Cedry2K - La Asfințit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-am închis în propria minte, ca într-o fortăreață semeață, până am realizat că-s încă-n viață
Dar de la excese de tot felul la excese de zel, par genu’ ce o să repete greșeli, până învață
M-am ascuns de mine însumi, dar căutând răspunsuri
Am ajuns în final să iau prânzul cu dânsul
Și o voce interioară, dublată de o vioară
M-ajută acuma să-nțeleg tot ce mă-nconjoară
Las durerea în urmă, las plăcerea urbei
Las părerea turmei, las tăcerea să urle
Într-o lume fără urechi și ochi, care la nesfârșit
A hrănit același vechi joc și l-a desăvârșit
Nu strânge comori, c-o să le mănânce șobolii
Repetă-n minte des cuvintele: „memento mori”
Și când o fi, fă-o demn, că-i un moment solemn
Și tot ce ai avut în viață, a fost o cruce de lemn!

Cintio Vitier - Imposibilul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Crezui, de mic copil, privind pârâul,
în imposibilul învăluit de vaste seri obscure,
de umblători ce folosesc și fier și piatră,
și-nvâltoarea norilor ciudată,
pentru-a pătrunde-n alte lumi.
Înfășurat de coșul arhaicei căruțe
ori de corăbii unduinde,
de liniște și de speranță,
același imposibil precum o-nfiorare
de grădină ce așteaptă,
cu marea despuiată-n noaptea vie,
va crește-n veci în mine – un copil.
O, veșnice străfunduri, provincie eternă,
deja îmi sunteți suflet
Ținut misterios, loc tainic și-mposibil:
pierdutul paradis din ochi privind pârâul, spre asfințitul care,
din moarte, îmi vorbește.

Jorge Luis Borges - Buenos Aires I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te căutam în mahalaua care
Cu pampa-n asfințit se-nvecinează
Și-n curtea ce răcoarea o păstrează
De iasomie-n umbră aromitoare.
Erai în amintiri din mahala
Și-a ei mitologie c-un trecut
Din cărți de joc și-ncăierări făcut,
Din neguri și-nserări de peruzea.
În desfundate uliți mai ales
Te regăseam și-n umbre ce se-ntind
Pe ziduri. Garduri de uluci se-aprind
În asfințituri contemplate ades.
Acum în mine ești. Ești numai soarta
Și lucrurile ce le stinge moartea.

Jorge Luis Borges - Aurul Tigrilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Până sosi-va ceasul de galben asfințit
Nu-mi voi putea lua ochii
De la impunătorul tigru de Bengal.
De colo-colo umblă pe hărăzitu-i drum
Și nici nu bănuiește
Că gratiile-s închisoarea lui.
Veni-vor după-aceea și ceilalți tigri:
Tigrul de foc veni-va al lui Blake,
Și aur, mult, sub diferite chipuri:
Metalul iubitor care-a fost Zeus,
Inelul celor două nopți, Draupnir,
Cel care zămislește nouă inele,
Iar acestea, altele nouă, și tot așa la nesfârșit.
Cu anii fost-am părăsit
De celelalte culori încântătoare.
Nu mi-au rămas decât
Tremurătoarea lumină, umbra deasă,
Și aurul de la-nceput.
Voi, asfințituri! Voi, tigri! Voi, fulgerări
Ale mitului și ale epocii!
Văd un aur mult mai prețios, părul tău,
Pe care-l jinduiesc aceste mâini.

Delia - Trăiește Frumos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ieri schimbam idei, priviri și vise
Azi schimbam doar niște filtre triste
Dependenți de-un ecran în față
Noi dăm scroll la tot ce înseamnă viața.
Postăm citate despre progres stând pe canapea
Spune-mi, ți se pare firesc?
Nu există aplicații să mă învețe să iubesc
Nu vei găsi fericirea nici cu GPS.
Un like pentru viața simplă și adevărată
Două like-uri pentru o clipă mult mai colorată
I love my life, nu doar în scris, dar și în realitate
Fierți pe citate când, de fapt, uităm de fapte.
Real, real, am uitat să trăim, nu ne prea mai vorbim
Real, real, mă privești printr-un ecran, câte smiley faces am
Real, real, am uitat să trăim, nu ne prea mai vorbim
Real, real, mă privești printr-un ecran, câte smiley faces am.
Hai să dăm un share location, casa dragostei
Fericirea n-are like-uri, are zâmbete
Eliberează-te de stres, singurul interes
Poți trăi frumos, e tot ce are sens.
Cum am ajuns să nu mai privesc norii?
Dacă nu vrei, filmez și urc acum un story
Fii acum, fii aici, all in
Oricât de bine sună trupa, nu-i concert fără check-in.
Un like pentru viața simplă și adevărată
Două like-uri pentru o clipă mult mai colorată
I love my life, nu doar în scris, dar și în realitate
Fierți pe citate când, de fapt, uităm de fapte.
Real, real, am uitat să trăim, nu ne prea mai vorbim
Real, real, mă privești printr-un ecran, câte smiley faces am
Real, real, am uitat să trăim, nu ne prea mai vorbim
Real, real, mă privești printr-un ecran, câte smiley faces am.
Nu mă înțelege greșit, trăiește frumos
Fericirea nu e doar un post
Nu mă înțelege greșit, mă bucură chiar și un GIF
Dar am nevoie să nu uit să privesc un asfințit

Heinrich Heine - Ce Turnuri Vechi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce turnuri vechi, orașul
Îmi pare-n asfințit
Un șters tablou în zare
Cu neguri zugrăvit.
În vântul umed, crețuri
De valuri mici răsar.
Luntrașul mână luntrea
C-un ritm domol și rar.
Iar soarele privește
Din pragul zării mut
Și îmi arată locul
În care te-am pierdut.

Rodica Elena Lupu - Înspre Asfințit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Soarele,
de plină vară
îşi lepădase căldura,
risipindu-şi razele fierbinţi
asupra pământului,
Istovit,
se cufunda lent în mare,
dispărând
între cele două imensităţi albastre.
Totul era cuprins
de o linişte adâncă.
Spuma valurilor
mai clipoceau încă,
palida,
îşi lăsa din loc în loc
câte o fâşie sidefie
pe nisipul pur ca o pânză de brumă.