Costel Zăgan – Alt Incident în Noosferă
Ești ca Don Quijotetreaz numai în artăcine să strângă coteRoși, Doamne-iartă.COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Versuri corectate și adnotate
Ești ca Don Quijotetreaz numai în artăcine să strângă coteRoși, Doamne-iartă.COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Arta fiind completă,viața completă,poetul își primește răsplata,arsenalul de sunete și de semne,sentimentul gândirii sale.Se imobilizează,tace infinit,capsulă încapsulată în el însuși.Devine non-râsulcu dinți lungi,non-văzulde cristale tăioase,non existentulcel cu non aparență.Devine absolutul lui a nu fi.Imposibil să-l invoci să-i faci semn să-l implori.El trece la straniul statutde zeu sau de secundă pasargada.Unde nu adie nici întrebareanici tema … Citește mai mult
Expertul:Bun, bravo, domnul meu!Doar partea stângăNu-i chiar ca dreapta,Iar aiciE-un pic forțat,Iar buzaNu-i prea firească, nu,Și totul pare mort. Artistul:Un sfat dă-mi, să mă desăvârșesc!O, unde este obârșia Firii,Prin care eu, creând,Simt cerul și viațaÎn vârful degetelor,Încât cu demiurgic simț și mânăDe om să izbutesc a-mi făuriCeea ce, ca animal,Pot și trebuiePentru femeia mea? Expertul:Păi, … Citește mai mult
În lumea de culori și formeS-au scris povești cu multe înțelesuriMichelangelo împodobea bisericiSau dăltuia pe Moise ce lumina eresuri,Da Vinci-a dat Giocondei surâs misteriosCe-i tremura pe buze ca plânsul la-nceput,Privirea-i e pierdută aproape durerosSpre viața viitoare, dar și-nspre trecut,Cu Rafael, Madona a apărut pe lumePurtând pe brațe albe Isus din NazaretE-n ea ceva curat, gingaș … Citește mai mult
Dincolo de fildeșul crestelorE o potecă ascunsăSpre estuarul bucuriilor limpeziUnde anii rămân intacțiCa oglinzile după trecerea imaginilorCa sclerotica de gheață a ceasorniculuiSub călătoria acelor purtătoare de timp.Închide ochiiCaldă e cortina și fraged crinTransparent interioarelor rozete fosforescenteTransparent ca dorințele în sărutȘi mângâieri.Razele-mproașcă un havuz de constelațiiDecor neasemuit balsamBazin strălucitor de culori magiceLopețile spintecă rochia valurilorDar pe … Citește mai mult
Îți voi dovedi că toate tablourile sunt falseSpuse specialistul, scoțându-și lupaPe care tocmai o primise cadouDin planetaMarte.Colecționarul zâmbi, îl amuză ideea,Pânzele lui deveniseră etalonPentru identificarea maeștrilor din toată lumea,Cheltuise pe ele averea câtorva generațiiînainte și înapoi. Să începem de la dreapta spre stânga,Privește acestTizian!Într-adevăr, în lupă se vede stângăcia execuției,Tabloul fusese pictat de un elev … Citește mai mult
Ca a nopții poezie,Cu-ntunericul talar,Când se-mbină, se-mlădieC-un glas tainic, lin, amar,Tu cântare întrupatăDe-al aplauzelor flor,Apărând divinizată,Răpiși sufletu-mi în dor.Ca zefirii ce adiecânturi dulci ca un fior,Când prin flori de iasomieÎși sting sufletele lor,Astfel notele murinde,Blânde, palide, încet,Zbor sub mâna-ți tremurândă,Ca dulci gânduri de poet.Sau ca lira sfărâmatăCe răsgeme-ngrozitorCând o mână înghețatăRumpe coardele-n fior,Astfel mâna-ți tremurândăBate-un … Citește mai mult
Ca să cobori cu arta în stradăsă nu foloseşti şi tu acelaşi lift hodorogitîn care s-au pus la cale atâtea afaceri cu cântec..Renunţă în primul rând la poezieşi te va durea stomacul mai puţin.Poţi din cinism să-ţi prelungeşti viaţapoţi înlocui cuvântul cu întâmplareapoţi scoate limba la soare ca o ediţie princepspoţi căra (pilind zilnic câte … Citește mai mult
Omul ce plăteşte o răscumpărarePe două ogoare rodnice trudeşteŞi le defrişează, le desţeleneşte,Cu-a lui raţiune ca fierul de tare.Pentru-a face-o biată roză să-nflorească,Pentru a constrânge spicele s-apară,Cu sudoare frunţii şi lacrima-amarăTrebuie să ude fără să se-oprească.Unul este Arta, celălalt Iubirea.– Ca judecătorul să îl îmbunezeAtunci când dreptatea vine să lucrezeÎn ziua aceea ce-ngrozeşte firea.Ale lui … Citește mai mult
Țintuit de centrulumea se-nvârteînjurul meucutoateceleșaptearteînpauzede admirațieplânglasânul poeziei.