Bean:
Pune mâna și scrie
Când în jurul tău e numai furie
Scrie sentimentul, scrie senzația
Fii tu poetul, salvează nația.
Pune mâna și scrie
Mă inspiră la vers
Puțină tristețe și bucurie
Scrie. Mă inspiră la vers.
(Cel mai mare poet Vexxatu Vex).
Pune mâna și cântă, mare cadou,
Păcat că nu simți ce simt și eu
Pune mâna, creează
Atât avem la îndemână, conectează
Ideea ta poate vindeca, salvează.
(Pune pixul la mână)
Pune creionul, fă un tablou
Arată-ne omul
Cât de frumos poate fi în această satiră.
(Subcarpați).
Pune mâna și luptă, antrenamente
Stai focusat,
Ai de câștigat un campionat
Stai focusată și-o să duci totul la rangul de artă
Pune mâna, visează, de dimineață
Stai focusat că ai de câștigat o viață
Stai focusată
și-o să duci totul la rangul de artă.
(Subcarpați).
Motanu:
Auzi frățioru’, dedică-te! (ce)
Schimbă decorul, implică-te (ah)
Alungă-ți norul, ridică-te
Am un secret ca să-ți trăiești la maxim clipele (ce)
Respiră și gândește limpede,
Nu totul pornește din intelect
Până și în inimă ai strigăte
Prin creativitate se exprimă ce
Se reprimă în timp
Dacă nu vezi și oglinzi
Reflectezi și schimbi
Reevaluezi și te plimbi
Fie că vrei să scrii sau pictezi ziduri,
Fii true cu tine zi de zi
Cu bun simț și umil.
Și arta ta va înflori ca și un trandafir
Cine nu te înțelege se va alege cu spini
Cine știe s-aprecieze
O va respecta privind
Tot ce-ți rămâne e să semeni
Anotimp de anotimp.
Fii echilibrat și stai focusat
Pune pasiune
Ascultă-ți inima, nu te limita
Ai o misiune
Ritmu-i minimal da’ tu ești vital
C-ai o viziune
Stilu-i natural dacă se simte că vine din suflet!
E antrenament, tre’ să tragi tare
Determinare, redare d-idei și-o cale
Mesaje pure și clare împărțite din alergare
Mişcare-n formele sale fenomenale
Modu’ cum, cum
Omu’ creează o stare ce formează omu’ care
Repară erori fatale și vrea numa’ vindecare,
Nu tipare banale, canalii, paravane, parale.
Fii cartea, cititorul și-autorul, frățioare!
Timpul nu poate opri iubirea,
Ritmul ne bate-n inimi ziua
Rătăcesc, asta mi-e firea
Mai bine decât să mor zilnic
Doar de rămâi cu amintirea
C-ai ajuns să fii sclipirea
Ce-aprinde-n alții omenia,
Să fii mulțumit!
Sensul versurilor
Piesa încurajează ascultătorul să se dedice pasiunilor sale și să își exprime creativitatea. Subliniază importanța artei ca formă de vindecare și conexiune umană, îndemnând la autenticitate și perseverență.