Odisseas Elytis – E Drept Să-i Dăm Necunoscutului Partea

E drept să-i dăm necunoscutului parteacare i se cuvine, iată de ce trebuiesă scriem. Pentru că poezia ne dezvațăde lume, sub forma în care ne e dată;lume a pieirii, în care vine o clipăcând vedem că este singurul drumde a transcende pieireaîn sensul în care moartea estesingura cale spre înviere.

Nichita Stănescu – Artemis

Tigrii sunt zvelți, fiindcă-i iubește ea.Ea e Artemis! Ea poate, ea știe.Palisandrii se-nchină cu umbra greacând trece și sună sandaua ei vie.Ea-și ține inima în trupul meuși coama și-o ține în ramuri.E arcul ei vertical curcubeu!De degete-i flutură flamuri.Ea e Artemis! Vorbește când vreaTace când vrea, ca delfinii.Ea vede zigzaguri numai de steași gândește ca … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Ars Poetica

Îmi învățam cuvintele să iubească,le arătam inimaşi nu mă lăsam până când silabele lornu începeau să bată.Le arătam arboriişi pe cele care nu vroiau să foşneascăle spânzuram fără milă, de ramuri.Până la urmă, cuvinteleau trebuit să semene cu mineşi cu lumea.Apoim-am luat pe mine însumi,m-am sprijinit de cele două maluriale fluviului,ca să le-arăt un pod,între … Citește mai mult

Ion Pillat – Arta Poetică

Mi-am urzit din sunet și culoare,Din cuvinte dure, zi de zi,Turnul versului înalt în careÎmi adorm durerea de-a trăi.Zi de zi și lună după lună,Izvorăsc din mine ca din mariInsule de gânduri, ce adunăCânturi fremătând peste uitări.Ani de ani și clipă după clipă,Vierme de mătase m-am făcut,Fluturul simțindu-l, ce-n aripaO să-mi schimbe brațele de lut.Dar … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Arta Poetică

Dacă s-ar descuraja poetular cădea frunzele din copaci,şi ramurile lor ar rămâneca nişte spânzurători.Dacă s-ar descuraja poetul,femeile graviden-ar mai naşte,n-ar mai naşte niciodată.Dar, din graţie şi din grijă,moare întotdeauna, întotdeauna,înainte de a se descuraja.

A E Baconsky – Ars Antipoetica

A scrie cu tărâțe de lemn, a scrie cu fiare vechi, cu bucăți de plexiglas, cu obiecte concrete, ascrie pe cutiile goale în care se ambalează aparate electrice, pe benzi de magnetofonuzate, a scrie în relief cu sunetele modulatorului fixate pe ecrane metalice – alb, a scrie albpoeme sortite consumului purtând seria, anul și marca, … Citește mai mult

Alexandru Vlahuţă – Slăvit E Versul

În vers e mântuirea când n-ai nimic de spus.Se deapănă pe rânduri, ca firul de pe fus,Din volbura de vorbe se deapănă ușorUn cântec ce sporește, mai larg, tot mai sonor,E opera vrăjită ce din nimic se-ncheagă,Și nu-i nicio nevoie ca lumea s-o-nțeleagă.În vers e mântuirea când n-ai nimic de spus.Pe trepte de dactile vin … Citește mai mult

Aleksandr Blok – Plin de Viață și Tânăr, Iubind

Plin de viață și tânăr, iubind,Tot dorind, tot tânjind ne-ncetat,Sunt arțarul în taină-nverzit,Către tine mereu aplecat.Când frunzișul sub vântul cel caldRugi spre tine începe-a înălța,Lacrimi limpezi obrazul mi-l scad,Izvorâte spre lauda Ta.Vei veni sub umbrarul-mi curând,În aceste tihnite amiezi.Te aștept, în regescul-mi veșmânt,Ca să vii, să mă vezi, să visezi.Tu iubind. Și cu mine. Doar … Citește mai mult

Arthur Rimbaud – Vocale

A negru, E alb, I roșu, U verde, O de-azur,Latentele origini vi le voi spune toate:A e corsetul negru de muște-nțărâtateCe-nchipuie în jurul cadavrului impur.Golfuri de umbră; E, aburi candizi și corturi-nalte,Lănci de ghețari, regi albi și freamăt de râsuri,I, purpuri, sânge ftizic, râs de frumoase guri,Cuprinse de mânie sau de beții crispate;.U, cicluri și … Citește mai mult