apus – Versuri.pro

Salvatore Quasimodo - Și Acum Este Seara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Toată lumea este numai în inima pământului / străpunsă de o rază de soare: / ... →

Daniel Vişan-Dimitriu - Gânditor și Scăldat în Apus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Străbăteam o cărare a vastei câmpii
Cu privirea spre nori și-ascultând ciocârlii
Risipite-n văzduh, provocându-mi fiori
Și, în pași, rătăcirea prin câmpul cu flori.
Întrebam, când și când, nori, și păsări, și maci,
Din priviri ce-mi erau pentru gânduri tălmaci:
– Vreți să-mi spuneți, vă rog, pe aici a trecut
Fericirea, căci eu doar la voi am văzut
Bucuria de-a fi ocolită de vânt,
Neluată de ploi și-ngropată-n pământ?.
– Ce vrei tu, noi nu știm, dar întreabă-n păduri,
La izvoare-apărate de vrejuri de muri,
În poiana călcată de iele sau.. nu! –
Mergi în pace cu tine și-ntreabă-te tu!.
Am intrat în păduri, m-am oprit la copaci,
Iar privirea mi-a fost pentru gânduri tălmaci:
– Vreți să-mi spuneți, vă rog, pe aici a trecut
Bunătatea din om? Eu, aici, am văzut
Bucuria din frunze-adiate de vânt,
Și lumini strălucind între voi și pământ.
– Ce întrebi, noi nu știm, dar pe munte, mai sus,
Vei găsi, gânditor și scăldat în apus,
Un monah ce-ar putea să te-ndrume.. sau nu!
Mergi în pace cu tine și-ntreabă-te tu!.
L-am găsit pe o stâncă. Știa. Înțelept,
Mi-a răspuns: „Ce vrei tu, îți pulsează-n piept”.

Daniel Vişan-Dimitriu - Aur și Argint

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ești singură-n apus, în prag de toamnă,
când gândurile-ți toate, purpurii,
îți urcă pân’ la nori și te îndeamnă
să le urmezi, ca ele să devii.
Obrajii-ți ard, iar inima pulsează
în ritm ce-ți face sângele torent
ce îți inundă trupul și cutează
să-ți fie al dorinței, stimulent.
Te lași în voia cerului o vreme
și îți alinți un dor neîmplinit,
plutești în rubiniul cu poeme
al zilei ce se-ndreaptă spre sfârșit.
În liniștea apusului, îți pare
că Soarele, pe drumul său de foc,
e timpul ce se scurge într-o mare
în care anii nu-s decât un joc.
Îți cauți gândurile – se-nserează –
le-aduni sub raze care nu te mint
din Luna ce acum îți luminează
cărarea cu șuvițe de argint.
Daniel Vișan-Dimitriu
(4 dec. 2016, Vol. “Eterna căutare”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Apusul Unui Cântec Trist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În lumea-n care-ai fost, azi nu mai eşti,
Iar eu o ştiu şi mă întreb de ce,
Din locul nou, trecutul ţi-l priveşti,
Când azi, din tot ce-a fost, nimic nu e.
Să fie-o strălucire vagă-n el,
O rază-ntârziată în apus
Ce-şi mânuieşte versul în penel
C-o tuşă, dintre toate, mai presus?
Privirea ta, aceea ce o ştiu
Din amintiri prin care mai păşeşti,
Se pierde într-un cer trandafiriu
Adus din lumea vechilor poveşti.
Iar gândul tău de-acum, din noul loc,
Ar vrea să fie cum a fost: senin
Ca-n zilele trecute într-un joc
Desfăşurat pe file din destin.
Eu ştiu că raza-ceea, raza ta,
Încearcă o tristeţe de artist
Ce plânge, în singurătatea sa,
Apusul unui cântec. Cel mai trist.
Daniel Vişan-Dimitriu
(09 mar. 2019, Vol.”Eterna căutare”)

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Seara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se-ngroapă soarele-ncet pe deal;
Este-o caisă coaptă cu-aură de foc.
E-un intermezzo static pe același loc.
Îl poți privi, e-un gel topit de-un aur ireal.
Se duce discul de minune în străfund,
În spate cerul este-n flăcări boreal.
Albastrul zilei ia un aer mov astral.
O vrabie iubitu-și cheamă implorând.
Trilul din zi e-un ciripit arar, frugal,
Totul devine umbre, doar contur.
O boare mlădioasă de răcoare-și face tur.
Lumea se moare-n negru, trece-n ideal.
Sunt ultimele șoapte-n susurul de cină,
Dorințe împletite se dezleagă-n dor.
Inima-i în relax de griji, e în amor.
Oh, frumusețea visului începe..
Seara e de vină.

Dan Botta - Seara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Seara s-a lăsat pe lume,
Soarele-a apus în spume
De mări, şi-n câmpii de brume,
Umbra fâlfâie pe lume,
Ca o pasăre ce fum e,
Ca o aripă ce fum e.

Duiliu Zamfirescu - Amurg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se lasă noaptea, limpede și caldă;
Răsare luna palidă pe cer,
Punând pe valuri brațe ce se scaldă
Și-n toată firea aer de mister.
Pe-un soclu rupt, o veselă bacantă
Și-nvăluie, de două mii de ani,
În haina umbrei, pururi elegantă,
Splendoarea umerilor diafani.
Mişcând din flamuri, vechile trireme,
Adorm în pacea lungului amurg,
Înfiripând un vis din altă vreme:
Izbânzile lui Hermes Demiurg.
La umbra lor, pescarul trage-o plasă
Și cântă-ncet, cu glas adormitor,
Duioasa lui tragedie de-acasă,
Visând și el un vis în viitor.

Dumitru Iacobescu - Amurg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pornim. Vaporul nostru tainic frânge
Melancolia apelor de Nord
Și soarele ne flutură pe bord
O flamură fantastică de sânge.
O blondă miss, copila unui lord
Privește moartea soarelui – și plânge,
Și lângă mine tot mai mult se strânge..
Penumbra se lățește pe fiord.
Un goeland ne fâlfâie în cale,
Un călător ochește și-l ucide,
Iar pasărea-n albastru se prăvale.
Departe, orizontul se închide
Iar din adânc se-nalță plin de jale
Un cânt ispititor de nereide.

Dimitrie Anghel - În Port

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E cald, și vântul bate acuma de la sud,
De pretutindeni glasuri grăbite se aud,
Cum urcă și se cheamă, pe cheiul alb de soare,
În scăpărări de geamuri și-alămuri lucitoare,
Duc trenurile-aiurea prisosul țării noastre..
În zare ceru-i una cu apele albastre,
Iar portul tot e galben de aurul luminii,
Două clipite nu vezi pe cer aceleași linii;
Pornește-un vas acuma, mișcându-și tricolorul,
Și-abia de-și întregește priveliștea decorul,
Și-ncepe o batistă, un semn de cale bună,
Un steag turcesc înscrie pe cer o semilună
Și peste tot mișcarea cobolzilor pe schele
Se-nalță mâni trudite spre cer, cu sarcini grele,
Grăbesc pe punți și-n urma acestor fețe pale,
Un lung miros de smoală, de flori, de portocale,
De țări de mult văzute, ca-n vis odinioară,
Se-mprăștie-n tot portul și stau până de seară,
Când farul își aprinde lumina supt pleoape,
Și pare-n întuneric un Crist umblînd pe ape..

Dimitrie Anghel - Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vara s-a dus…
Palid, și fără vlagă, moare
Colo-n apus,
Mâhnitul soare…
Pustii sunt toate…
Când vine toamna cu vălu-i alb de brumă,
Holdele-s moarte,
Pădurea-i goală, izvoru-n maluri jalnic sună…
S-a stins farmecul nopții…
Nu mai răsare luna-n taină…
S-au îmbrăcat natura-ntreagă… cu-a morții
Neagră haină…