apollo – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Distihuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strune dezmiardă Apollo, dar și arc ucigaș el întinde:
Precum pe păstori el încântă, pe Python îl culcă-n țărână.
Strașnic ați construit! Doamne! Cum facem acum
Când stă atât de regește, să scoatem din casă eroarea?
Ce-nseamnă critica bună? Când micșorează
Când o acoperă? Nu – când peste greșeală te-nalță.
Un lucru m-ar necăji la dragele-mi poezioare:
De nu le-ar încununa cenzura vieneză cu interdicția.
Soarele nu fericește numai în zori sau la amiază,
Chiar scăpătând el același soare rămâne.

John Keats - Pentru Gaw

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, nimfă, ce râzi trist şi-ai ochi adânci,
Oare în ce moment al zilei eşti
Cea mai frumoasă? Şi-unde rătăceşti
Prin labirinturi de cuvinte dulci?
Şi cum pluteşti senin în transe lungi
Cu gândul calm? Şi încotro porneşti,
Cu haina vraişte, zorii să-i găseşti,
Şi-n dansul tău felin prin flori ajungi?
Ai buze de rubin; când le desfaci
Rămân aşa, pentru că stai şi-asculţi:
Dar tu ai fost crescută ca să placi
Şi totuşi habar n-am cu ce mă-ncânţi.
Ce har al tău e cel mai de succes
Voi şti când chiar Apollo l-a ales.

Jorge Luis Borges - Un Poet Din Veacul Al XIII-lea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Privește lung variante anevoioase
De-încropit sonet ce n-are nume;
Din fila-ntâmplătoare ies în lume
Terține și catrene păcătoase.
Cu pana-nceată gingaș cizelează.
E ostenit. Aude trilul oare
Din viitor pornit, privighetoare
Ce sacră-i spaimă-ntocmai o urmează?.
Oare-a simțit că nu e singur și
Că incredibilul Apollo, iată,
I-a arătat, în taină, un arhetip?.
Că tot ce poate să deschidă-o zi
Și noapte-nchide avid cristal i-arată:
Enigmă, labirint, Dedal, Edip?

Giuseppe Ungaretti - Apollo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Neliniștitule Apollo, ne-am trezit! / Înalță-ți întreprinză frunte, trezește-te! / Inspiră sângerosul salt.. / Neospitalierul ... →

Phoenix - Muzica și Muzica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Text: Șerban Foarță / Andrei Ujică.
Pasăre / de galben
Care-mi stai / în carpen
Nu vrei să asculți muzica?
Pasăre / vai ce pasăre!
Domnule / în negru,
Ca un cal funebru,
Nu vrei să asculți muzica?
Domnule / ești un zarzăre!
Zeule Apollo,
Care-mi taci / acolo,
Nici tu nu vrei s-asculți, tată,
Muzica / Ești și tu un domn!
Surdule / pe tine,
Să te-ntreb, / îmi vine,
Dacă nu vrei s-asculți, tată,
Muzica.. / Dar mi-e foarte somn..
Pa-să-re, zău,
Domnul e-al tău
Ze-ul e rău! Surdule!

Phoenix - Muzica și Muzichiia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pasăre de galben,
Care-mi stai în carpen
Nu vrei s-asculți muzichiia,
Pasăre? Vai ce pasăre!
Domnule în negru,
Ca un car funebru,
Nu vrei s-asculți muzichiia,
Domnule? Ești un zarzăr!
(solo)
Zeule Apollo,
Care-mi taci acolo,
Nici tu nu vrei s-asculți, tată,
Muzica? Ești și tu un domn!
Surdule pe tine
Să te-ntreb îmi vine,
Dacă nu vrei s-asculți, tată,
Muzica… Dar mi-e tare somn!
Pasăre, zău,
Domnu’ e-al tău,
Zeul e rău, surdule!

Francesco Petrarca - Sonetul XXXIII [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când pleacă Laura, cerul se întunecă și încep furtunile.
Când acel pom al lui Apollo pleacă
ce-n trup de om primi a lui iubire,
Vulcan, oftând, asudă în neștire
ca fulgere lui Jupiter să-i facă:
cel ce trimite ploi sau promoroacă,
Cuptor, Gerar – nu face osebire;
nici soare nu-i, și plânge-ntreaga fire,
că a plecat amica lui cea dragă.
Și-ncep să ardă iar Saturn și Marte,
cumplite stele, și-Orion se-ndreaptă
spre bărci și le lovește de departe;
Neptun, Iunona, pe Eol în faptă
îl văd turbat când pleacă-n altă parte
frumosul chip ce îngerii-l aşteaptă.

Ion Pillat - Dafni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mănăstire ancorată pe pământul lui Apollo,
Dafni, sfinte cărămizi,
Cine va reda vreodată sufletului meu de-acolo
Umbrele de chiparizi?
Cerul dimineții clasic conturat cum e o cupă
De lumină cu argint,
Și în inimi călătoare dorul primăverii după
Eleusis și Corint!
Cine va suna talanga turmelor de pe coline
Că-ntr-un viers de Theocrit,
Și în curte printre dafini va lega — o, Dafni! — cine
Maci de sânge pe granit?
Mai trăiesc că altădată zeii veșnici, mănăstire,
Și zadarnic ai,
Că s-o răstignești sub cruce, o coloană. Stă subțire,
Pururi vie, cu trup nins,
Cu trup neted, cu trup tânăr în divină nepăsare
Că pe vremea când purta
Peste frunte o metopă și o friză pe spinare —
Da-mi, coloana, pacea ta!
Și-nflorită printre pietre, floarea morții, asfodelă,
Mă învață cum să fiu
Că să seamăn după moarte cu sculptații pe o stelă
Din Cheramicul pustiu.
Iar tu zeu al poeziei, o, Apollo, mă îndrumă
Că să scap biruitor,
Căci în naos, ce patetic, cu durerea-i mă sugruma
Tragicul Pantocrator.

Francesco Petrarca - Sonetul XXVII [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În mod metaforic, îi urează Laurei multă fericire.
Apollo, de mai ai dorinţa mare
ce te ardea-n Tesalia odată,
şi de-o mai ştii pe blonda minunată,
chiar dacă anii au părut să zboare:.
de gerul aspru şi de vântul tare,
ce vin când chipul tău nu se arată,
tu să păzeşti pădurea verde toată,
unde-amândoi iubeam cu-nflăcărare;.
şi pentru-acea speranţă de iubire
ce-n viaţa dură te-a însoţit, se spune,
să nu laşi nori pe cer să se cocoaţe;.
ca să vedem apoi plini de uimire
domniţa noastră stând pe o păşune
ţinându-şi umbră cu-ale sale braţe.

Francesco Petrarca - Sonetul XXXV [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Atâta timp cât Laura nu este prezentă, cerul rămâne întunecat.
Apollo, al Latonei fiu, privise
deja de nouă ori de pe terasă,
spre cea ce-i luase suflul, o frumoasă
pe care altu-acum o îndrăgise.
Şi pentru că nicicum nu o zărise,
extenuat, cătând de zor o casă,
părea un om ce da din minţi să-şi iasă,
căci n-o găsea pe cea care fugise.
Aşa că întristat stătea într-o parte
şi n-a văzut frumosul chip pe care
eu l-aş slăvi în viaţă-n orice carte;.
dar el vărsa acum lacrimi amare,
părea cu mintea că-i plecat departe,
iar cerul era sumbru la culoare.