Versuri corectate și adnotate
Din resemnarenu din orgoliuar fi necesar să se decreteze o eternitate de doliupentru gurile închisepentru cărțile nescrise din varii motivebineînțeles că cele mai multe injuste tragice. Eternă zi de doliupentru Odiseele și Iliadele nescrise din cauza decimării antichitățilorsau pur și simplu – poeților care neavând vocație de mahăr sau caporaln-au subordonat decât propoziții – fapt … Citește mai mult
Ne-a fost adus aseară, cam pe la miezul nopții,Remon, amicul nostru, rănit într-o bătaie iscată în tavernă.Prin geamul larg deschis, lumina blândă-a luniicădea pe trupu-i splendid, cum era-ntins pe pat.Aici suntem cu toții amestec: sirieni, armeni, mezi.La fel este și Remon. Totuși azi-noapte parcăprivind chipu-i erotic, scăldat de raza lunii,gândul ne zbură la Charmide-al lui … Citește mai mult
Eu sunt Lagidul, rege. Stăpânul absolut(prin forță și avere) al desfătării.Macedonean sau barbar, nu-i altulegal să-mi fie sau măcar pe-aproape. Ridicol eSeleucidul, cu grosolanul său dezmăț.Iar dacă tot vă îndoiți, priviți, spre a vă lumina:Cetatea mea ce-mprăștie știința, vârf e lumii elene,praiscusită-n litere, în arte de tot felul.
Dintr-un sătuc învecinat,albit de colbul de pe drum,sosește-un negustor. „Tămâie! Clei de copac!Măsline grozave! Cosmeticale!”.strigă din mers. Dar în forfota străzii,cu muzici, defilări, cin’ să-l audă?Mulțimea îl târăște, împinge, îl mătură din drum.Când, uluit, bietul de el, întreabă: „Ce-i nebunia asta?”.unul catadicsește și-i aruncă minciuna gogonatălansată de palat – că-Antonius în Grecia a-nvins!
Lui Alexandru Bogdan-Piteşti.Domnea în Roma August, – era sub cer de mai, –Îmi cântă-n suflet anul, – zvoniseră dezastre,Dar Tibrul printre dealuri curgea ca printr-un rai,Şi vii, în ochii sclavei, zării cicori albastre.Vorbi în al meu sânge al patimilor grai,Eram atletul plastic întors abia din castre,Ș-am pus, sub piept zdrobind-o, când lung o sărutai,Jăraticul de … Citește mai mult
Pe-un țărm sfințit de zei, cetateaCu prăbușite bolți și-altare,Se-nalță, jalnică ruinăDeasupra undelor fugare.În rada-i goală, azi, destinulNici o galeră nu trimite,Și numai fulgerile nopțiiDau viață stâncii neclintite!Uitarea tot mai grea se cerneIar peste liniștea cetății,Și-ntinde aripile-i negre,Vreun idol al pustietății.Pe sub arcadele mărețe,Azi, ploaia picură-n broboaneȘi-abia se deslușesc din umbră,Statui și dorice coloane.O Veneră cu … Citește mai mult
Pe altarul poeziei, tu, Sapho, preoteasă,Ai presărat tămâia gândirei ideale,Din alte lumi adus-ai comoara cea aleasăDe nobile simțiri, prinos al vieții tale.O, cântăreață antică, ce fină cugetareÎmbracă acele rânduri, duioasa-ți poezieCa-n pădurile Dianei, împrăștie ambrozie;O strofă, e o simfonie din turbata mare.Trăind ca visătoare, tu n-ai simțit iubireaPe care azi o simte în lume orice … Citește mai mult
O, Sfinxul, din înălțime, privești cu întristareLa lumea care astăzi străină e pentru tine,Splendoarea de altădată o cântă prin ruine,De veacuri, Nilu-preot, tocmit la-nmormântare.Tu pari un visător cioplit de-a timpului daltă,Ce zboară cu gândirea spre țara lui Osiris,Acolo își are cuibul de puf pasărea Ibis,Acolo fericirea e dans ce toți îl saltă.În lumea asta rece, … Citește mai mult
Puține știmNu toate păcateleGreciei vechiÎncăpură în amfore.Romani și perșiCa pe un ulciorÎși trec imperiulDin mână în mână.La PompeiumCâinii pietrificațiÎncă mai latră.
Așa e chipul lui, ca de demult,Când frumusețea-avea destinul florii,Mult înainte de-a fi apărutPe-obraz bastarde semne-ale fardării;Pe vremea aceea de la morți se luaPărul, pentru a fi împodobitCu bucle blonde capul altcuiva;Ele făceau pe altul fericit.În el antichitatea se-ntrevede,Fără podoabe, simplă, cum era,El nu adaugă verii mai mult verde,Nu fură de la morți splendoare sa;Natura … Citește mai mult