animale salbatice – Versuri.pro

Mircea Ciobanu - Augur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E bine-aici, de-ajuns e și atât.
Ninsorile nu cad precum apasă.
Stă-n osii reci un cer nehotărât
și-n cumpeni echilibrul lin se lasă.

Mai bine vezi, spre râpă lupii vin
să bea la copci și dacă nu, să-și taie
în țestul apei limpezii canini
și lupilor genunchii li se-ndoaie.

De foame muți, în arc de salt avar,
cu umerii lovindu-se și saltul,
mai bine vezi cum lupii râpa sar,
mai bine vezi cum unul după altul.

Carl Maria Von Weber - Corul Vânătorilor (Varianta 2)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu este pe lume plăcere mai mare
Decât vânătoarea cu jocuri zglobii
În sunet de cornuri să treci prin zăvoaie
S-alergi căprioare prin văi şi câmpii.

Refren: Ni-i viaţa voioasă, plăcerea-i divină
Ce clipe de farmec pe veci ne supun
În codrul cel verde sub bolta senină
Cântarea răsună şi vinu-i mai bun.

Diana prin codri ne poartă sprinţară
Pe ger şi lumină când noaptea venind
Purtând moartea-n lupii, mistreţii ce râmă
Cu colţii, câmpia şi lanu-nverzit.

Refren: Vânând noi petrecem o viaţă ferice
Prin freamăt de codru în zori noi pornim
Tiptil stăm la pândă, vânat să ne pice
Şi cerbul cel ager prin văi urmărim.

Sublimă plăcere şi nobilă este
Mai liber te simţi, mai voinic, mai voios
Izbânda, când cornul sunând ne dă veste,
Ecouri trezite răspund zgomotos.

Stefan Baciu - Vulpea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În mușchiul gros o vulpe a pășit cu botul ud.
De după pomi o flintă-o sărută cu alice.
A șovăit, s-a răsucit spre voci ce nu se-aud,
Picioarele căzură cum cad lovitele popice.
A pus-o vânătoru-n sac, muiată-n sânge
Și-ntr-una-și fluiera în câmp cățeii.
Încremenitul ochi se tot căsca: părea că plânge,
El darul îl ducea-n orașul grav, femeii.
E în odaie iz de stârv și de pădure verde,
Stă moarta vulpte atârnată sus în uşe,
Ca o lumină roșie care se tot prinde,
Dinții loviți răsună: ruginii cătuşe.
Pe-un umăr mic atârnă blana grea,
Iar botul ca pe-o tufă amiroase trupul
Și cade de pe hainele de catifea,
Când vânătorul vine mai flămând ca lupul.

Grigore Alexandrescu - Vânătorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De n-oi împușca ursul, să nu-mi ziceți pe nume,
Strigă șezând la masă faimosul vânător,
Eu știu ce spui, și credeți că nu vă vorbesc glume,
Eu nu zgârii cu glonțul, și unde trag omor..
Atunci mulțimi de „bravo!” în aer se-nălțară,
Și veseli vânătorii cu grabă încălecară.
Era o zi frumoasă, p-aici cam de mirare;
Lătrau de bucurie copoii nemâncați,
Și caii, gloabe mândre de șeaua din spinare,
Gemeau sub grele sarcini slăbiți și deșelați;
Sărmanul urs, ce singur în verdea-i locuința
De astă pregătire n-avea nici o știință,
Dormea atunci; și visuri, de mure-mpodobite,
Îi arătau o turmă de vite jupuite,
La care el cu poftă în grabă alerga.
Dar ce să vorbesc multe: sosiră vânătorii
P-un vârf unde se zice că sunt aproape nuorii,
La pândă s-așezară.. eroul meu strigă:
„Așază-te tu colo, Dumitru mai departe,
Ion pe aceea piatră, și Stancu d-altă parte,
Iar eu stau după stâncă, d-aicea îl pândesc,
Și dacă către mine îl va împinge dracul,
De n-o lua foc pușca, el o să-și spargă capul
Lovindu-se de piatră, și tot îl biruiesc.”
Abia sfârși, când iute ursoaica-ngrozitoare
C-un pui de vârstă jună, ursei născut din flori,
Frumos cum puteți crede, venea pe o cărare,
Dorind să asiste pe bunii vânători;
Mai multe puști trăsniră; eroul de supt stânca
Din sigura-i cetate privește pe dușman;
Îi saltă-n cap căciulă, și-n valea cea adâncă
Ursoaică se coboară; dar un mișel țăran,
C-o armă ruginită sloboade.. și îndată
Cu puiul său ursoaica pe coaste e culcată.
Eu i-am văzut gibeaua și jalnica sa soartă;
Dar vânătorii noștri se cert ei nencetat,
Strigând iarăși la masă că, dacă n-ar fi moartă,
Ei negreșit atuncea de ea n-ar fi scăpat.
Buciumul român, 23 ianuarie 1863

Geo Bogza - Regele Animalelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De lăudat cu el – ne lăudăm.
De proclamat rege – îl proclamăm.
Dar îl ținem după gratii de fier.
Și-l hrănim cu cadavre de cai.
Iar el se uită mustrător la noi
Visând, melancolic, Sahara.

George Topirceanu - Ariciul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aseară, prin grădina amorțită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici, –
O mică vietate ghemuită.
Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mișca domol pe sub gutui,
Și toți au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare, –
Ca o perniță sferică în care
O fată rea, ca să se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.
Am alungat copiii să se culce
Și-n înserarea limpede și dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo singură cu el.
Și mă-ntrebam pe gânduri: Oare, cum
A fost făptura-i la-nceput de lume?
Din care veacuri înecate-n fum
Porni el, oare, ca un scai, la drum,
Să se oprească-n dreptul meu anume?
Ce vânt vrăjmaș și mohorât
Ca pe-un măceș pitic l-a scuturat,
De-a mai rămas dintr-însul doar atât:
Un ghem de spini, ostil și speriat?
O fi având el oare pui?
Mă-ntreb, deși nu pot pricepe:
Cum sug ei fără să se-nțepe
În ghimpii lui?..
Când a simțit că-i singur doar cu mine
Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine,
A scos cu frică de sub el
Un bot timid și mic, ca de cățel,
Și cu instinctul lui obscur
A explorat terenul împrejur.
Și-abia ciulindu-și țepile pe spate, –
Pe sub petunii grele de parfum,
Atras de noapte și singurătate
Și-a căutat încet-încet de drum..
S-a mai oprit în magheran o dată
Ca sub îndemnul unei tainice porunci,
Apoi a dispărut pe sub poiată…
Și nu l-am mai văzut deloc, de-atunci.

George Topirceanu - Iepurele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vine iarna de la munte,
Peste ape face punte
Şi pe câmp fără hotar
Parcă presură zahar.
Uite, colo, moş Vasile,
C-un cojoc de zece chile
Şi cu flinta la spinare
A ieşit la vânătoare.
Dintr-un codru, din tufiş,
Iese-un iepure furiş
Şi cum scapă pe cărare..
Fuge ca o arătare..
Flinta face bum! iar moșu
Stă şi-şi freacă nasu roşu,
Şi-nciudat luleaua-şi muşcă;
Iepurele fuge puşcă.
Moşului îi vine-n minte
Ca să-i iasă înainte;
Fuga-n rariştea de tei:
Iepurele e hei-hei!.
Ei, ce faci tu, moşulică,
Că n-ai împuşcat nimică?
Du-te-acasă binişor,
Că-i mai bine pe cuptor!

George Topirceanu - Un Iepure

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Scurt, mohorul a foșnit..
Și spre neagra arătură
Într-o clipă s-a ivit
Un măgar-miniatură!.
Din căpiță sare pleavă,
Sar gunoaie dintr-un snop.
Puşca scoate fum pe țeavă
Și pornește ca un dop..
A căzut.. ba nu! Din goană,
Mic, elastic și urgent,
Lâng-o tufă de simziană
A făcut un compliment.
Spre porumb acum s-abate..
Un scaiete zăpăcit
Îl întreabă: Ce e, frate?
Sunt teribil de grăbit!..
Alungat ca de furtună,
Cu picioare de lăcustă,
Se destinde și s-adună
Peste-o miriște îngustă.
Ca o minge se prăvale,
Se coboară și se suie
Prin hârtoapele din vale:
Uite-l nu e, uite-l nu e!..
Liniștea coboară iarăși
Peste țarinile moarte..
L-ai scăpat! zice-un tovarăș.
Mi-a sărit cam de departe.

Zdob si Zdub - Ursul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vine omul în Carpați
Vine să vâneze frați
Nu vrea hribi și nu vrea mure
Vrea să taie din pădure.

Păi omule, nu ne tăia
Pădurea e casa ta
Casa porcului mistreț
Casa cerbului măreț.

Omul tace, treaba-și face
Taie aprig din copaci
Mor molizi, brazii mor
Cad stejarii sub topor.

Strigă bradul înjunghiat
Ursule, mai ai de stat
Ieși din adăpostul tău
Scapă-ne de ferăstrău.

Lasă toporul acasă, omule
Lasă pădurea deasă, omule
Lasă toporul acasă, omule
Lasă pădurea deasă, omule.
Oo, omule, oo, omule
Oo, omule, oo, omule.

Iese ursul din bârlog
Unde-i omul cel potlog
Urlă ursul mor-mor-mor
Unde-i lașul să-l omor.

Dar așa-i la tălharie
Nu vin singuri, vin o mie
Cu turma s-au năpustit
La pământ l-au prăvălit.

Ursul a ajuns în cușcă
N-are dinți și nu mai mușcă
Dar în braniște a rămas
Ursulica cel viteaz.

Lasă toporul acasă, omule
Lasă pădurea deasă, omule
Lasă toporul acasă, omule
Lasă pădurea deasă, omule.
Oo, omule, oo, omule
Oo, omule, oo, omule
Omule, omule..
Lasă toporul acasă
[ursulica o să crească]
Lasă pădurea deasă
[pădurea s-o ocrotească]
Lasă toporul acasă
[de dușmanii ursului]
Lasă pădurea deasă
[lăcomia omului, hai hai]..

Phoenix - Dansul Codrilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ziua fiind pe terminate
Noaptea o alunga departe
Cu-ale ei cohorte,
Zeci de umbre negre.
Urșii, cei din codrii negri,
Râșii, umbre iuți pe ramuri,
Bufnițe, vestitorii nopții,
Corbii, negre flamuri. (hei-hei).
Se adunau
Și jocul începeau
Munți cutremurau
Ape tulburau.
Umbre-n noapte se-ngropau,
Licuricii se-ascundeau,
Râuri ape retrăgeau,
Codrii poarta închideau.
Ziua fiind pe terminate
Noaptea o alunga departe
Cu-ale ei cohorte,
Zeci de umbre negre.
Urșii, cei din codrii negri,
Râșii, umbre iuți pe ramuri,
Bufnițe, vestitorii nopții,
Corbii, negre flamuri. (hei-hei).
Umbre-n noapte se-ngropau,
Licuricii se-ascundeau,
Râuri ape retrăgeau,
Codrii poarta închideau.
(solo).
Ziua fiind pe terminate
Noaptea o alunga departe
Cu-ale ei cohorte,
Zeci de umbre negre.
Urșii, cei din codrii negri,
Râșii, umbre iuți pe ramuri,
Bufnițe, vestitorii nopții,
Corbii, negre flamuri. (hei-hei).
Umbre-n noapte se-ngropau,
Licuricii se-ascundeau, *2
Râuri ape retrăgeau,
Codrii poarta închideau.