Scurt, mohorul a foșnit..
Și spre neagra arătură
Într-o clipă s-a ivit
Un măgar-miniatură!.
Din căpiță sare pleavă,
Sar gunoaie dintr-un snop.
Puşca scoate fum pe țeavă
Și pornește ca un dop..
A căzut.. ba nu! Din goană,
Mic, elastic și urgent,
Lâng-o tufă de simziană
A făcut un compliment.
Spre porumb acum s-abate..
Un scaiete zăpăcit
Îl întreabă: Ce e, frate?
Sunt teribil de grăbit!..
Alungat ca de furtună,
Cu picioare de lăcustă,
Se destinde și s-adună
Peste-o miriște îngustă.
Ca o minge se prăvale,
Se coboară și se suie
Prin hârtoapele din vale:
Uite-l nu e, uite-l nu e!..
Liniștea coboară iarăși
Peste țarinile moarte..
L-ai scăpat! zice-un tovarăș.
Mi-a sărit cam de departe.
Sensul versurilor
Piesa descrie un iepure evaziv care fuge prin câmp, scăpând de vânător. Accentul este pus pe agilitatea și rapiditatea iepurelui, contrastând cu eforturile zadarnice ale vânătorului.