Vine iarna de la munte,
Peste ape face punte
Şi pe câmp fără hotar
Parcă presură zahar.
Uite, colo, moş Vasile,
C-un cojoc de zece chile
Şi cu flinta la spinare
A ieşit la vânătoare.
Dintr-un codru, din tufiş,
Iese-un iepure furiş
Şi cum scapă pe cărare..
Fuge ca o arătare..
Flinta face bum! iar moșu
Stă şi-şi freacă nasu roşu,
Şi-nciudat luleaua-şi muşcă;
Iepurele fuge puşcă.
Moşului îi vine-n minte
Ca să-i iasă înainte;
Fuga-n rariştea de tei:
Iepurele e hei-hei!.
Ei, ce faci tu, moşulică,
Că n-ai împuşcat nimică?
Du-te-acasă binişor,
Că-i mai bine pe cuptor!
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de iarnă în care un moș încearcă să vâneze un iepure, dar acesta reușește să scape. Este o poveste simplă despre natură și o încercare eșuată.