Nu este pe lume plăcere mai mare
Decât vânătoarea cu jocuri zglobii
În sunet de cornuri să treci prin zăvoaie
S-alergi căprioare prin văi şi câmpii.
Refren: Ni-i viaţa voioasă, plăcerea-i divină
Ce clipe de farmec pe veci ne supun
În codrul cel verde sub bolta senină
Cântarea răsună şi vinu-i mai bun.
Diana prin codri ne poartă sprinţară
Pe ger şi lumină când noaptea venind
Purtând moartea-n lupii, mistreţii ce râmă
Cu colţii, câmpia şi lanu-nverzit.
Refren: Vânând noi petrecem o viaţă ferice
Prin freamăt de codru în zori noi pornim
Tiptil stăm la pândă, vânat să ne pice
Şi cerbul cel ager prin văi urmărim.
Sublimă plăcere şi nobilă este
Mai liber te simţi, mai voinic, mai voios
Izbânda, când cornul sunând ne dă veste,
Ecouri trezite răspund zgomotos.
Sensul versurilor
Piesa celebrează bucuria și libertatea vânătorii în mijlocul naturii. Descrie plăcerea de a urmări vânatul prin păduri și câmpuri, subliniind conexiunea profundă cu natura și sentimentul de eliberare.