Amurg - Versuri.pro

Adrian Păunescu - Amurg Către Amurg

Mă-ndrept cu tot amurgul meu către amurg, / Contururile lucrurilor se desfac și curg. / … →

Departe de oraș se simte primăvara. / Văpaia o presimt din mers și-aștept mereu. / … →

Inimă uzată în timp trecut, / Retrage-te din bine și din rău, / Râzi, inimă, … →

XVI. / O, după-amiezi scăldate în lumină! / Vrăjit e parcă aerul / şi barza … →

O, pepenii iluminau cerul când se coceau, / Cu urmele dinților de iepuri în ei, … →

Ale-amurgului umbre, să știi, / Mi-amintiră răspunsul șoptit. / Cred – prin ușa deschisă-n tării … →

III. / Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim. / Ciori au bătut … →

În după-amiaza clară și amplă, cât plictisul, / când lănciile verii toride-s sfărâmate, / fantasmă-nchipuită … →

Condrumetilor mei din călătoria prin Crimeea. / Plutesc ca într-o mare pe unde de verdeaţă. … →

Amurgul spre pământ lumine / Cernea printre zăpezi subțiri, / Dinspre apuse vremi senine / … →