amurg versuri – Versuri.pro

Duiliu Zamfirescu - Amurg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se lasă noaptea, limpede și caldă;
Răsare luna palidă pe cer,
Punând pe valuri brațe ce se scaldă
Și-n toată firea aer de mister.
Pe-un soclu rupt, o veselă bacantă
Și-nvăluie, de două mii de ani,
În haina umbrei, pururi elegantă,
Splendoarea umerilor diafani.
Mişcând din flamuri, vechile trireme,
Adorm în pacea lungului amurg,
Înfiripând un vis din altă vreme:
Izbânzile lui Hermes Demiurg.
La umbra lor, pescarul trage-o plasă
Și cântă-ncet, cu glas adormitor,
Duioasa lui tragedie de-acasă,
Visând și el un vis în viitor.

Dumitru Iacobescu - Amurg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pornim. Vaporul nostru tainic frânge
Melancolia apelor de Nord
Și soarele ne flutură pe bord
O flamură fantastică de sânge.
O blondă miss, copila unui lord
Privește moartea soarelui – și plânge,
Și lângă mine tot mai mult se strânge..
Penumbra se lățește pe fiord.
Un goeland ne fâlfâie în cale,
Un călător ochește și-l ucide,
Iar pasărea-n albastru se prăvale.
Departe, orizontul se închide
Iar din adânc se-nalță plin de jale
Un cânt ispititor de nereide.

Radu Gyr - Amurg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Câte-nțeleg, n-am înțeles,
dar aș lua toate câte las,
tot ce-am cules și n-a rămas,
tot ce-a rămas și n-am cules.
Azi din frântura unui ceas
eternității aș ști să-mi țes
și la o margine de șes
lumi noi mi-aș scrie pe atlas.
Câte-am stricat, câte n-am dres,
le-aș face-acum iconostas
și-aș bea cu sete, tot mai des,
pe orice drum, la orice pas,
din ce-a rămas și n-am cules,
din ce-am cules și n-a rămas.

George Bacovia - Amurg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă,
Pe drum, la aceeași oră, se târâie un lanț de fier,
Și coincidențe aranjate pe-o tristă gamă –
Azi iar mi-i frică… și cred, și sper…
O zi fără anotimp și ordine militară,
Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Însă produsele au început să dispară –
Și mulți au plecat, și noapte se lasă.
Cu toții spun că bine le-a făcut
Sau că un geniu se va naște –
Iar studiul crește cu tactul tăcut…
O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște.

Octavian Goga - Amurg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din mesteacănul de-afară
Foi îngălbenite curg,
Când cernindu-şi pânza rară
Cade vânătul amurg.
Frate bun mi-a fost copacul
Cu podoaba lui de ieri,
El mi-a adumbrit, săracul,
Un noroc de două veri.
Zgribulind din trup se-ndoaie
Peste geamul meu deschis
— S-a mai dezlipit o foaie,
Mi s-a mai fărâmat un vis..
Unde eşti tu, să ne plouă
Plânsul frunzelor ce mor
Şi cu braţele-amândouă
Să oprim căderea lor?..
Mâna ta să le culeagă
Şi să ni le-mpartă-n doi.
E povestea noastră-ntreagă
Scrisă-n veştedele foi..

Nichita Stănescu - Amurg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă culcasem lângă glasul tău
Era tare bine acolo, și sânii tăi calzi
îmi păstrau tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai
Poate crengile și apele
ce ți-au legănat nopțile
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmele în zulufii tăi
Erau tare îndărătnici
și tu nici nu mă știai.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai
Poate doar așa de tristețea cântecului
Ori poate de drag
și de blândețe
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău
și te iubeam

Valeriu Butulescu - Amurg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E un amurg roz-albastru,
de parcă obosiți
chirurgii ar număra
bancnote-nsângerate.
Goliciunea bălții
se ascunde în stuf,
dealul își umflă pieptul
plin de turme.
Din păduri
țiganii cară muzica
în negre cimpoaie.