Versuri corectate și adnotate
Astenice sunt vocile, riscante.Noi nu mai știm să ne uimim de viață.Aveam odată un profil de greață,O viață cu impulsuri muzicante.Să fim amari când nu ne vede nimeniȘi să fim veseli când ieșim pe ușă.Cât pot mai șterg fereastra de cenușă,Cât poți, respiră-ne, întunecime.Iubind să spunem tainice cuvinte,Sângele nostru, disperat amestec,Să râdem ca și când … Citește mai mult
Nu scriu să mă descarcAm altele din care încerc să scapInclusiv funia de la gâtul mi-i iritatAntrenat să suport furia, tentat la cordAsta nu e rap, e un preinfarct continuu1000 metri mlaștini și am paralizat la mijlocNu-i mișto că n-am avere, o cafea și un chiștocAm scris în piatră c-o să-mi iau revanșaȘi-n timp ce … Citește mai mult
Ești doar o … infectă, spartăȘi miroși a … proaspăt împroșcatăTe dai cinstită, te dai lezatăEști doar o … grasă, uzată.Ție gândul la bani, la idealuri mărețeȘi nu realizezi cum viața îți treceAjungi o epavă îndelung folosităO cârpă murdară, foarte lărgită. Mai prinzi un tip, o aventură… în cur, … în gurăTe vei găsi peste … Citește mai mult
În pustiuVăzui o creatură goală, bestială, care,Chircită la pământ,Îşi ţinea propria inimă în mâiniŞi muşca, înfuleca din ea.Am întrebat: „Amice, e gustoasă?”.„Amară e, vai ce amară e!”, răspunse creatura;„Dar îmi placeCă este amarăŞi încă pentru că-i inima mea”.
Aici Radio Patefon, secțiunea Dedicații. Avem prima intervenție în această seară.– Bună seara!– Aș dori și eu să fac o dedicație.– Spuneți ce piesă?– Dacă se poate „Bambi – Doi ochi căprui”– Pentru cine?– Pentru Andrei, de care am fost îndrăgostită de el foarte mult timp și mi-a dat papucii.– Ok. Jalnic.Plângeam când îi vedeam … Citește mai mult
De s-ar afla cineva!Să-mi citească inima!Ar citi, cât ar trăi,Și tot n-ar mai isprăvi.Inimă de-amărăciune!Neagră ești ca un cărbune!Inimă de putregai!La multe rele mă dai!Sămănat-am viorele,Și-au ieșit fără și jele!Sămănat-am busuioc!Și-o ieșit pară și foc!Nu-i vină omul frumos!Intră-n pământ mânios!Nu-i vină omul urât!Intră-n pământ năcăjit!Nu-i vină omul urât!Intră-n pământ năcăjit!
Măi neicuță cu mustață,Mi-ai mâncat cinci ani din viață,Cu mustața mincinoasăM-ai făcut să plec de-acasă,Vezi, măi neicuță, cum ești,Spui mereu că mă iubești,Și mi-o spui de ani de zileDoar atunci când ești cu mine.Cu mustața negrișoarăMulte fete bagi în boală,Le iei mințile la toate,Și la femei măritate,Alege-ți, neică, doar unaȘi nu mai speria lumea,Încurci fete … Citește mai mult
Doamne, viața omuluiE ca floarea câmpului,Floarea se usucă-n soareȘi omul de supărare,Pe om Ai pus griji și dor,Pe floare soare și nor,La om i-Ai dat grija vieții,La flori roua dimineții.Doamne, când pui viață-n om,Dă-i și dragoste și dor,Să-i pui și noroc un picSă nu fie amărât,Cin’ se naște norocosDrumul vieții e frumos,Dar cine noroc nu … Citește mai mult
Gheorghe, pălărie neagrăIeși în deal și mă întreabăDe câți ani îți sunt eu dragă,De câți ani îți sunt eu dragă?De doi ani și jumătateTe iubesc, puică-n dreptate!De doi ani și jumătateTe iubesc, puică-n dreptate!Iar acuma de trei luniTe-am urât pentru minciuni.Sâc, sâc, sâc, te-am înșelat,Te-am iubit și te-am lăsat,Te-am învățat să iubeștiȘi te-am lăsat să … Citește mai mult
Mi-e dor de poemele cărora doar eu însămile eram universul.Îmi urmăream târșâitul zilnic,firișorul de păr câinesccrescut pe vârful nasuluitimp de o săptămână și udat(al dracului!) cu lacrimi amare;fusta-nflorată rotită-n pulberea dimineții,scarabeul din inimă, clepsidrele minții, amarulși poate-poate eram fericită.Asta mi-ați luat.Posibilitatea de a mă număra eu pe mine însămiprintre ființele lui Dumnezeu,de-a mă bucura liniștită … Citește mai mult