Nu scriu să mă descarc
Am altele din care încerc să scap
Inclusiv funia de la gâtul mi-i iritat
Antrenat să suport furia, tentat la cord
Asta nu e rap, e un preinfarct continuu
1000 metri mlaștini și am paralizat la mijloc
Nu-i mișto că n-am avere, o cafea și un chiștoc
Am scris în piatră c-o să-mi iau revanșa
Și-n timp ce plănuiam să urc, am luat-o pe nasoală
Taci, dar tăcerea spune multe
Nimeni nu aude ori nu vrea să te asculte
Depresia mă devorează ca un vierme flămând
Prins fără voia lui în cele mai dulci fructe
Îmi dorești tot rău, nu-i mare chestie
Dacă-l iei pe tot, poate n-o să mai fiu bestie
trestie după trestie, jumătate de vâslă
M-am plasat complet și m-am așezat pe pânză
Am zis că mai rămân, acuma-mi spui du-te
Am zis că mă calmez, sunt un puzzle de brute
Am zis că tac pe veci, dar gândesc prea mult
Am crezut că-s mort, dar abia ies din pământ
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de depresie și suferință. Naratorul se simte prins într-un ciclu vicios, incapabil să scape de gândurile negre și de durerea emoțională. El caută o revanșă, dar se simte paralizat și neînțeles.