Snc – Agonie 2

Am fost învățat să nu ling unde am scuipat,
Să nu uit cum am luptat și cu cine am mâncat
Din aceeași farfurie
Când eram 0 barat.
N-am visat la vreun palat,
Toți pe la spate m-au furat.
Am fost învățat, frate, să evit cuvântul ură,
Că le facem cum vrem noi și le luăm pe toate-n glumă.
Am un blocaj mental când văd și nu aud,
Lumea e prea crudă, frate, și mai mult n-a prea putut.
Hai să promovăm prostia, poate ajungem cineva,
Promovăm pe timp ce trece și se duce și țara asta
Care mi-a dat mereu târcoale,
Nu mă plâng că m-am născut,
Sunt doar mândru, frățioare,
Sunt doar mândru că-s român,
Am avut ceva de zis,
Am fost luat peste picior,
Sub pământ eu m-am închis.
Cum să țipi când vezi atâta lume care
Care trag pentru ei să aibă ceva bun de mâncare,
Că se plânge-n și spitale de atâta nepăsare.
Sunt doar mândru că-s român,
Am zis-o azi cu o altă stare.
Am făcut un pas în față când mi-a fost mai greu,
Mai făceam unu-n spate, -n viață-i așa mai mereu,
mai greu
Iubesc doar muzica ce m-a descărcat
Și pe frățiorii mei ce-n spate mereu mi-au stat.
Mi-au zis: stai calm, frate, că vom fi mereu cu tine
Și-au fost când era rău și mă trăgeau spre bine.
Ma uit la mulți, frate, nu se țin nici pe picioare,
Trag de tot și de toate până la ultima suflare.
Până la ultima suflare caută doar cheia vieții,
Așteaptă ziua de mâine și fericirea dimineții,
Cu o brichetă-n mână și tutunu-n plămân,
Pe belele și probleme eu am fost mereu stăpân.
Nu mă plâng,
Asta este lumea în care trăim,
Încerc să fiu pozitiv, să nu mor trist și un depresiv,
Să fiu fericit mereu că viața e prea scurtă,
Că viața nu înseamnă doar droguri și valută,
Că viața e prea scurtă,
Prea scurtă să fii serios,
Pentru frățiorii mei bag cuțitu-n os.
E greu când ai o viață înconjurată de vicii,
Faci ce poți, faci ce vrei și-ntruna sacrificii,
Înconjurat de probleme, n-o să scapi de ele,
Viața ta-i o viață bună (aha) între ghilimele.