adrian paunescu – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Epilog „La Astrul… Sau… Odă Păunesciană”

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-un 5 noiembrie-nspr-un sfârșit de an,
Ce nu și-a dat obol de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp,
Pentru-un colos de zeu, un Adrian.
E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10,
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis, ce-i Păunescu.
Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean,
‘Nspre mii de nimeni ce-l lovesc talazuri,
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri,
La sufletu-mi din suflet, Adrian.
Mă zbucium să-l păstrez în gând alpestru,
De ochi ce mă priveau prin recitaluri,
Când versuri mă-ncântau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.
Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu,
Nu pot să-l iau de mână să-l reînviu
Și-l pierd într-un week-end, pe Adrian.
Am inima o vioară de la Porumbescu,
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple,
Lumea nu are ce să mai întâmple,
Să merite mai mult de-nalt, de Păunescu.
Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea,
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim… și Prut și Adrian.
Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte neuitată… Păunescu.
Țineți-vă, să nu rămâneți van
Cum sunteți azi, doar simpli impostori,
De nu veți recunoaște-n timp valori,
Continuând să renegați, un Adrian.
Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic,
Căci nu-l mai am profet, nici înțelept,
Pe Păunescu Adrian, mii inimi de poet,
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.
Și nu uitați, c-o să vă fie dor
De-un chip de basarab, de-un neam întreg,
Minte și gând sublim și nu-nțeleg
De nu vă vreți prin el popor nemuritor.
Adrian Păunescu nu-i blestem,
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o țară care-și pierde zilnic stemă,
Făcând-o fără el un recviem!
PS..
Etern voi venera pe-al meu maestru,
Misterul pur de-uman, în amestec cu talent,
Poetul implicat în veșnicul prezent,
Rămas fără de trup, un nume… Păunescu.
05. 11. 2010
dinspre Montreal

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - La Astrul… Sau… Odă Păunesciană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Auzisem de tânăr, pe-alt meleag nu la noi,
Eu fugit, nu de laș, ci-n dorința de bine,
Ce curent ‘n viitură spală o țară cu eroi..
Tineri ode-nchinând, la străbuni, fără mine.
Dar nu ape murdare-s plecate-n dezastru,
Ci arta pură, poemul, le revarsă-n tumult
Peste minți inhibate-n minciuni, un măiastru,
Un gigant al culturii.. cea uitată demult.
Oameni, hyppies, se adună în sute de mii
Pe-un tărâm de Manoli și de Ane zidite,
Dar nu drog să consume, băuturi sau orgii,
Ci la cântec s-asculte.. Leac de inimi rănite.
.. Să se-ncânte de-ai lor, semănați pentru artă
De-un imens de talent, creatorul de carte
În Copăceni ce-i născut, Constantin fiindu-i tată
Și cu drag ce-aș fi vrut să-l am suflet o parte.
Este „Flacăra” încă cu puteri de căldură,
Aportând mii de ergi în explozii d-atom;
Uriaș creator pluvial de cultură,
Hard disc-laptop de neam și esență de om!.
Dă mesaj de destin pentru-a țării cârmire,
Este primul capabil s-adune, să scadă,
Lume-n mase să pună, din plecări luând venire
Și bătrânii din tineri, El, îi scoate în stradă!.
Mii de oameni doresc, peste spațiu și timp,
Să-și revadă adoratul pe de rost recitând,
Fiindcă trup sunt și suflet la colos din Olimp..
Temporali, ei de leat, purtători de-al său gând.
Și infinitul de-ar ține și nu s-ar zgârci,
Ar putea să-l rețină etalon de neant,
Cumpărând ore, zi, an la rând de la vii,
Pentru a-l face Univers din Pământ expirant.
Necreduli de n-ați fi, ați ști, cum știți de Nero,
De-o Romă, de daci, de etnii, că un Traian
Într-un timp de răscruce de ere, an zero,
Și-a lăsat descendență-n.. Păunescu Adrian!
Montreal 21. 05. 2010

Magnetical Muse - Un Pachet de Biscuiți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Compozitor: Alin Dinulescu
Textier: Adrian Păunescu

Un pachet de biscuiți
Nu știu dacă ați aflat cu toții, oamenii milostivi și înstăriți
De bătrâna ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiți.
Ea de acolo își cumpără sărmana, ieftin alimentul preferat
Până când cu prețurile astea, n-a mai avut bani și l-a furat.
Totuși cât de rea ești soro lume,
Ce cumplit spectacol îți permiți
Dacă s-a ajuns să moară oameni
Pentru un pachet de biscuiți.
Nu știa să mintă și să fure, a trăit în cinste din puțin
Și-au văzut-o că e speriată, parcă o muncea un gând străin
Nici n-au apucat s-o controleze, că s-a și predat ca într-un joc
Și înnebunită de durere a căzut și a murit pe loc.
Totuși cât de rea ești soro lume,
Ce cumplit spectacol îți permiți
Dacă s-a ajuns să moară oameni
Pentru un pachet de biscuiți.
S-au furat averi de miliarde, țări întregi au fost făcute praf
Nici n-ar fi mai potrivită sigla decât o ruină și un jaf
Iar acei ce le-au furat pe toate dau din cap profund dezamăgiți
Că bătrâna a murit umilă pentru un pachet de biscuiți.
Totuși cât de rea ești soro lume,
Ce cumplit spectacol îți permiți
Dacă s-a ajuns să moară oameni
Pentru un pachet de biscuiți.

Mircea Vintila - Pământul Deocamdată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Versuri de Adrian Păunescu]
Timpul vieții ne-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alții doar din ce au dat
Sunt săraci și bogați
Lașii scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburați
Pân’ la cer vă urcați
Pe spinări de noi sclavi.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele
Și-nchisori și libertate
Și a putea, și nu se poate
Și noroi și stele

Voi ce-n lună plecați
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitați c-aveți frați
Pe planetă flămânzi
Pâinea lor o mâncați
Printre stele zburând
Voi degeaba zburați
Când cei subdezvoltați
Se târăsc pe pământ

REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele
Și-nchisori și libertate
Și a putea, și nu se poate
Și noroi și stele.

Lumea-i plină de răni
Și de doctori docenți
Și de măști și de vămi
Și de mari inocenți.
Fiindcă nașteți copii
Apărați-i luptând
Doborâți monștrii vii,
Ce d-un veac de vecii
dolii pun pe pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele
Și-nchisori și libertate
Și a putea, și nu se poate
Și noroi și stele

Între cei care trag
Și acei ce sunt trași,
Nu e loc de vre-un steag,
E o groapă de pași.
Între ei sunt sudați,
Cu un strâmb ideal
Cum sunt bine legați
Condamnatul de laț
Și biciușca de cal.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele
Și-nchisori și libertate
Și a putea, și nu se poate
Și noroi și stele

Fii ai muncii aveți
Nădușeala pe piept
Cum stă nurca de preț
Pe-a madamelor piept.
Unii iau alții fac,
Unii dorm alții sunt
Între înger și drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele
bune – rele
Și-nchisori și libertate
Și a putea și nu se poate
Și ruina și cetate,
Genii mari și frunți tembele,
Vânt ce sta și vânt ce bate,
Și martiri dar și lichele,
Nedreptate și dreptate
Și a putea și nu se poate
Și noroi și stele.

Mircea Micu - Cui Ne Lași, Ană?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

(după poezia Karenina).
Vine un tren și Ana Karenina
Dă să se-arunce musai către el.
Mecanicule, stop, fă stop mașina,
E măritată, are și inel.
Mă-apropii, zic: ce-nseamnă asta, doamnă?
Vrei să ne lași buimaci și-ai nimănui,
Păi, gestul ăsta tragic, zău, înseamnă
În inima bărbaților un cui.
Nu face fapta asta colosală,
Nu vezi că nu mai știm ce vrem și cum.
Ascultă, se-aude-o vânzoleală
Mai e un tren, auzi-l, e pe drum.
Ne lași orfani? Ce vom iubi de-acuma
Tu ești fantoma Anelor prin veac
Picând pe noi cum poate numai bruma
Cade de zor pe umilul arac.
Nu vezi că dânsa n-are nici o formă
Locomotiva vreau să zic, e-un soi
De fierărie veche și diformă
De parc-ar fi mașina 72.
O, Ana, Ana, Ana, Ana, Ana,
Gândește-te la soțul tău fidel
Care va bea otrava dintr-o cană
Și disperați, vom bea în rând cu el.
Se uită Ana palidă și tristă
Și tremura ca frunza de copac.
Apoi își suflă nasul în batistă
Și-ntreabă-ncet: Sunteți cumva.. burlac?

Cristian Buica - Destin - Când Vine Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Destin – Când Vine Toamna.
Nu-mi ajungi şi n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Aşteptăm nopţi mai lungi
Să ne putem şi noi iubi.
Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.
Ia-ţi pe umăr haină groasă,
Ia-ţi flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.
Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.
Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.
Unde e căldura verii,
Paşii noştri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.
Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.
Versuri Adrian Paunescu.

Grigore Vieru - Poem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lui Adrian Păunescu.
De ce, o, Doamne, dăruit-ai
Ochilor mei întristați
O Țară atât de frumoasă
Și-ndureratului meu auz
Un cântec atât de ales
Și sufletului meu zbuciumat
Femeia fără de seamăn
Când brațele mele
Sunt încă nedestule a ocroti
Comorile ce mi-ai adus?
Dă-mi Cerul Tău,
Întregul cer în care
Să-mi găsesc părinții
Și pe Tine, Doamne,
Iar împreună și nedespărțiți
Să fim de ajutor
Și rodnic sprijin
Acestui neam prea chinuit
Și vremea s-o refacem!

Iordache Robert - Adrian Păunescu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Adrian Păunescu,
Dintre marii scriitori,
Te afli și tu, printre miile de stele,
Ești cel ce-ai îmbrăcat țara cu versuri în culori,
Și cum, noi prețuim versurile tale de bucurie și durere.
Păcat că acum după ce-ai plecat,
Lumea se arată,
Nimeni înainte, poate nu te-a apreciat,
Cum acuma e interesată.
Așa-i ăst popor român, ce plânge,
De la daci încoace,
După, cel bun se stinge,
Acest popor stă parafrazând și tace,
Ca scriitor trăiești și scrii și poate nu te lasă lumea-n pace,
Ale tale poezii apreciate nu-s să știi
Abia după a ta moarte poporului îi place.
Și după ce acele poezii le scrii,
Te plângem mai apoi,
Citind scrierile tale vii,
După ce tu comoară națională, plecat-ai dintre noi!

Adrian Păunescu - Delta Lunară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nuferi palizi pe apă fac semne
Și tot cerul e-un nufăr bătrân,
La măcelul de nuferi al toamnei
Zburătoare puține rămân.
În castelele verzi ale apei –
Mai sticlesc princiar ochi de pești
Și-ntrebări despre cumpăna lumii
Ce se-aud din instanțe cerești.
Eu aici am să vin într-o noapte,
Cu tot clarul de lună în jur,
De la trestia care ți-e mamă
Cu o barcă să vin să te fur.
Dar de unde o barcă de sprijin,
Când pe bărci e-așezat lucrul tot?
Tras spre tine de Steaua Polară
Am să vin printre papuri înot.
Și iubirea în delta lunară,
Sub un cer priponit de năvod,
Să ne treacă spre lumi neștiute
Cât e clarul de lună un pod.
Parcă, totuși, se-aude o barcă
Lunecând din poveste pieziș
Și-un cuvânt dinspre stele spre lume
Care cântă-ntr-un alb trestiiș.
Am să fur de pe lume o vâslă
Pentru barca părerii de rău
Dintre clarul himeric de lună
Și-ntunericul fluviului tău.
Devastată de toamnă e Delta,
Zburătoarele-i pleacă pe rând,
Numai noi, numai noi vom rămâne,
Două aripi prin trestii bătând.

Adrian Păunescu - Țărm Depărtindu-Se

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iubita mea, cum ai plecat cu țărmul
și ochii tăi mă mai urmează triști,
cad stelele agonizând pe sate
să-mi dea iluzia că mai exiști.
Vai, despărțirea seamănă cu moartea
și noi – cu toți acei de pân’la noi,
când fruntea ta, un crucifix de lacrimi,
c-o lacrimă mă trage înapoi.
Mai vin pe drum semințe de lumină,
sălbatice pisici cu ochi rotunzi,
prin gări sunt telefoane care sună,
m-aș agăța de ele să-mi răspunzi.
Simt c-am fugit să nu mă prindă apa
și te-am lăsat plângând încet pe țărm,
plângeai, mărind nocivitatea mării,
și-n murmurul prăpădului, adorm.