Auzisem de tânăr, pe-alt meleag nu la noi,
Eu fugit, nu de laș, ci-n dorința de bine,
Ce curent ‘n viitură spală o țară cu eroi..
Tineri ode-nchinând, la străbuni, fără mine.
Dar nu ape murdare-s plecate-n dezastru,
Ci arta pură, poemul, le revarsă-n tumult
Peste minți inhibate-n minciuni, un măiastru,
Un gigant al culturii.. cea uitată demult.
Oameni, hyppies, se adună în sute de mii
Pe-un tărâm de Manoli și de Ane zidite,
Dar nu drog să consume, băuturi sau orgii,
Ci la cântec s-asculte.. Leac de inimi rănite.
.. Să se-ncânte de-ai lor, semănați pentru artă
De-un imens de talent, creatorul de carte
În Copăceni ce-i născut, Constantin fiindu-i tată
Și cu drag ce-aș fi vrut să-l am suflet o parte.
Este „Flacăra” încă cu puteri de căldură,
Aportând mii de ergi în explozii d-atom;
Uriaș creator pluvial de cultură,
Hard disc-laptop de neam și esență de om!.
Dă mesaj de destin pentru-a țării cârmire,
Este primul capabil s-adune, să scadă,
Lume-n mase să pună, din plecări luând venire
Și bătrânii din tineri, El, îi scoate în stradă!.
Mii de oameni doresc, peste spațiu și timp,
Să-și revadă adoratul pe de rost recitând,
Fiindcă trup sunt și suflet la colos din Olimp..
Temporali, ei de leat, purtători de-al său gând.
Și infinitul de-ar ține și nu s-ar zgârci,
Ar putea să-l rețină etalon de neant,
Cumpărând ore, zi, an la rând de la vii,
Pentru a-l face Univers din Pământ expirant.
Necreduli de n-ați fi, ați ști, cum știți de Nero,
De-o Romă, de daci, de etnii, că un Traian
Într-un timp de răscruce de ere, an zero,
Și-a lăsat descendență-n.. Păunescu Adrian!
Montreal 21. 05. 2010
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus lui Adrian Păunescu, văzut ca un colos al culturii române. Se subliniază impactul său asupra conștiinței naționale și capacitatea de a aduna oamenii în jurul valorilor culturale.