Mircea Vintila – Pământul Deocamdată

[Versuri de Adrian Păunescu]
Timpul vieții ne-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alții doar din ce au dat
Sunt săraci și bogați
Lașii scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburați
Pân’ la cer vă urcați
Pe spinări de noi sclavi.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele
Și-nchisori și libertate
Și a putea, și nu se poate
Și noroi și stele

Voi ce-n lună plecați
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitați c-aveți frați
Pe planetă flămânzi
Pâinea lor o mâncați
Printre stele zburând
Voi degeaba zburați
Când cei subdezvoltați
Se târăsc pe pământ

REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele
Și-nchisori și libertate
Și a putea, și nu se poate
Și noroi și stele.

Lumea-i plină de răni
Și de doctori docenți
Și de măști și de vămi
Și de mari inocenți.
Fiindcă nașteți copii
Apărați-i luptând
Doborâți monștrii vii,
Ce d-un veac de vecii
dolii pun pe pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele
Și-nchisori și libertate
Și a putea, și nu se poate
Și noroi și stele

Între cei care trag
Și acei ce sunt trași,
Nu e loc de vre-un steag,
E o groapă de pași.
Între ei sunt sudați,
Cu un strâmb ideal
Cum sunt bine legați
Condamnatul de laț
Și biciușca de cal.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele
Și-nchisori și libertate
Și a putea, și nu se poate
Și noroi și stele

Fii ai muncii aveți
Nădușeala pe piept
Cum stă nurca de preț
Pe-a madamelor piept.
Unii iau alții fac,
Unii dorm alții sunt
Între înger și drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele
bune – rele
Și-nchisori și libertate
Și a putea și nu se poate
Și ruina și cetate,
Genii mari și frunți tembele,
Vânt ce sta și vânt ce bate,
Și martiri dar și lichele,
Nedreptate și dreptate
Și a putea și nu se poate
Și noroi și stele.