https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-pocalul-din-adanc https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-pocalul-din-adanc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=83971 →]]> În aerul schimbat în urma ploii,
Se-amestecă arome de pământ
Cu încântarea de-a sluji nevoii
Ființelor aduse-n dar de vânt.
Sunt mici, sunt nevăzute, ne-nsemnate,
Dar viața le va crește, va spori
Puterea lor, în creaturi ciudate,
De-o frumusețe care va uimi.
Așa-mi închipui c-ai venit pe lume:
Ca întâmplare-a ploii unei seri
Cu un apus ce-a vrut să mă îndrume
În căutarea ultimei plăceri.
Când te-am găsit, mi s-a părut c-o rază
E-nchisă-n tine, vrea să-i tălmăcesc
Acea simțire care îi oftează
Când o privesc acei ce o doresc.
Am deslușit-o-n mijloc de dumbravă
Ori, poate, în adâncu-n care-mi ești
Pocalul cu nectar și cu otravă,
Pe care-l beau când cred că mă iubești.

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-pocalul-din-adanc/feed 0 https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-impasul-din-adanc https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-impasul-din-adanc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=84006 →]]> Ce s-a scurs din cotloane ascunse
Depășind caudine-n impas,
A ieșit în frânturi ca de glas
Gâtuit de-ntrebări nerăspunse.
Iar cuvinte din altă poveste,
Rezonând cu un timp ce-a trecut,
Se aștern în șiraguri de lut
Ca un giulgiu pe clipe funeste.
Călătoare-n adânc e-o tăcere
Cu ecou stins de-un vechi labirint
Încărcat cu iluzii ce mint
Și speranțe-nfruntând bariere.
Ar ieși în lumina ce-o vede
Așteptând-o ca ultim popas,
Dar e-o simplă tăcere-n impas,
Căci nu poate-n cuvânt a mai crede.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-impasul-din-adanc/feed 0 https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-pasi-in-adanc https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-pasi-in-adanc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83574 →]]> Treptele pe care coboram,
Nu-mi erau străine, le știam
Dintr-un vis ori, poate – cine știe! –
Dintr-un gând aprins de o magie.
Le simțeam, sub tălpi, atât de moi
Și atât de adâncite-n noi,
Că-mi părea plutire și urcare,
Nu o coborâre oarecare.
Mă-nvârteau prin miezul unui turn
Și-l credeam inelul lui Saturn,
Nesfârșit sub pașii mei de viață
Străbătând adâncul dintr-o ceață.
Coboram, pe trepte, pas cu pas
Ca un secundar de bun-rămas …
Și-am ajuns. Un cer și o mirare
M-au privit intens. ”Ce ești, uitare? ”.
Sunt un corp străin pe un inel,
Un răspuns la, din adânc, apel,
Sunt ce nimeni n-ar putea să fie;
Ce sunt eu, doar sufletu-mi o știe!.
Daniel Vișan-Dimitriu
(15 oct. 2020, Vol. “Cântecul visurilor”)

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-pasi-in-adanc/feed 0 https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-in-adanc https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-in-adanc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83686 →]]> Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis,
În lumea în care doar eu am acces,
O lume lipsită de-orice compromis,
În care îmi place și-o caut ades.
Adâncu-mi e leagăn luminii ce-o port,
E poarta prin care spre visuri alerg,
Îmi este putere, credință, suport,
Și locul în care mi-e bine când merg.
Când totul în jur îmi devine abis,
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis.
Daniel Vișan-Dimitriu
(25 apr. 2017, Vol. “Eterna căutare”

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-in-adanc/feed 0 https://versuri.pro/simion-felix-martian-de-profundis-rugaciune-de-miner https://versuri.pro/simion-felix-martian-de-profundis-rugaciune-de-miner#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=62232 →]]> Mă cheamă adâncul din nou
Și beznei cu râvnă mă dărui,
Dar nu sunt prin asta erou
Chiar dacă pot munții să-i nărui.
Cu patimă dau ce-i de dat
Și-n miez sfredelesc azi Carpații
Cu braț de oțel, încordat,
Dar nu cer prin asta ovații.
Nu, nu sunt deloc un titan,
Ci om ce câștigă cu trudă
Făcând cu sudoare un ban,
Căci, iată! – și casca mi-e udă.
Afară m-așteaptă ai mei:
Băieții pe Jiu, dau la pește,
Iar fata, leit mama ei,
Acasă cu ea, gângurește.
Și ochii mi-s umezi de dor,
Dar ceva deasupra trosnește;
În spate mă-ngheață-un fior
Iar inima-n piept se oprește.
Nu, nu! – strig spre cer. Doamne, nu!
În mâna-Ți divină sunt toate
Și știu că de-aici numai Tu
Mai poți cu-ndurare-a mă scoate.
Te chem de aici, din genuni,
Știind că puterea-Ți divină
Mai face și astăzi minuni
Și-aduce în beznă lumină.
Mai vreau să-i revăd pe ai mei,
Mai vreau să ajung iar acasă
Și-apoi, împreună cu ei,
Să simt că și masa e masă.
Și-n pacea venind ca răspuns
Am zis: de acum, sfinte Tată,
Trăi-voi de rugă pătruns
Și eu și familia toată!

]]> https://versuri.pro/simion-felix-martian-de-profundis-rugaciune-de-miner/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-dati-drumul-armasarilor https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-dati-drumul-armasarilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63955 →]]> Dați drumul armăsarilor de lapte –
să spargă-n mlaștini cerul incolor!
Mai este-o țară. Curcubeie-n noapte
o picură din unghiile lor.
Mai este-o țară – turlă suverană
cu țigle-ndârjite sub polei.
Ce-i plâns aici, acolo este rană.
Mânia mea-ncolțește-n bulbul ei.
Acolo-n joaca lor copii cât munții
smug àripile-acvilelor de foc
roind ca mușița în jurul frunții,
și râd, și nu se satură de joc.
Când nevăstuicile încep să țipe
și lunile se scutură de foi,
acolo scripeți suri înalță clipe
suflându-le ca nouri peste noi.
Acolo flori din putrede bocale
împrăștie trufie, nu miros.
Acolo tună fluvii verticale.
Acolo aerul e fioros.
Dați drumul armăsarilor!.. Severe,
noptoase crupe saltă la oblânc,
ca pe-o tipsie zuruind de mere,
un viscol alb de cranii din adânc.

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-dati-drumul-armasarilor/feed 0 https://versuri.pro/gabriela-melinescu-litanie https://versuri.pro/gabriela-melinescu-litanie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65307 →]]> Fratele meu zace în adâncul mării
de mii de ani învelit
de alge, de delfini și arătări
despre care nimeni
să vorbească n-a îndrăznit.
Din când în când marea se umflă.
Pescari cu bărbi lungi
se roagă în limba apei
de omul mării să-i ierte că l-au trezit.
Frate iubit din adânc,
te strigăm de după lespedea grea,
mânați de o pornire înțeleasă
numai de apa care stă între noi și ne bea.

]]> https://versuri.pro/gabriela-melinescu-litanie/feed 0 https://versuri.pro/mihai-ursachi-in-adancuri https://versuri.pro/mihai-ursachi-in-adancuri#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71561 →]]> Pogoară-te
dintru adâncuri
dă-mi hotărâre
că nu e nimic
în adâncuri..
că ochii, ah, ochii
nu țin nimic
în adâncuri..
cum în oceane
nu pot să fie
ruini și armade..
că nu e nimic
decât pletele blonde
care-s nimic..
că nu e nimic
în adâncuri
nimic.

]]> https://versuri.pro/mihai-ursachi-in-adancuri/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-pescarul https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-pescarul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80428 →]]> Se-nspumă valul vălurind,
Pe ţărm stă un pescar,
Cu ochiul rece cumpănind
Spre undiţă mai rar.
Dar cum privea, de seamă luând
Că valul s-a-nălţat,
Un trup, şuvoiul despicând
Din ape s-a iscat.
Glas de femeie i-a grăit:
– Tu mladele-mi momeşti
Cu gând isteţ şi viclenit,
În foc le nimiceşti!
Cât de zglobii sunt, de-ai şti,
Peşti mici pe fund mâlos,
Aşa cum eşti, ai coborî
Şi-ai fi mai sănătos!.
Nu-şi scaldă soarele cu drag
Şi luna, trupu-n val?
Şi chipul pe al apei prag
Nu-i fermecat opal?
Nu-ţi place-adâncul meu azur,
Străluminatul cer
Şi chipul oglindit mai pur
În unde ce nu pier?.
Se-nspumă valul vălurind
Şi stropii iscă semn,
Nespuse doruri îl cuprind
Precum un drag îndemn..
Cum i-a grăit, cum i-a cântat
Că-ndată s-a pierdut;
De-l trase ea, de s-a lăsat,
Că n-a mai fost văzut.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-pescarul/feed 0 https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-drumurile-din-adanc https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-drumurile-din-adanc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83436 →]]> În spațiul acela îngust
Aflat în adânc de crevasă,
Credeam că am dreptul și-i just
S-arăt că de viață îmi pasă.
Și-am tot încercat să aleg
Un drum, să pășesc în lumină,
Să fiu, eu și ea, un întreg
Ce poate divin să devină.
Ales-am cărarea de vânt
Și-am fost azvârlit în furtună,
Apoi, frământări de pământ
Au vrut bariere să-mi pună.
Poteci de prin sufletul meu,
Alese din gânduri amare,
Mi-au fost la-ndemână mereu
Și toate-mi erau acuzare.
Credeam c-am să fiu un întreg
De caut afară lumină,
Dar azi am aflat și-nțeleg:
În mine-i esența divină.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol. “Cântecul visurilor”)

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-drumurile-din-adanc/feed 0