Tomi Marfa – Tetris

Când scuip se lasă și cu mâini și cu păr ridicat;
Tu vrei să fii ca restu’ de-aia pari limitat.
Am zis că poate ajung, tot n-am participat;
sunt în club, sunt la treabă, nu-s la party pilaf.
Am tras două piese tari în aceeași zi,
mă uit la blocul nostru, e același gri,
fac două bâte mari în același timp;
exact același timp ca în Tel Aviv.
Telefonu’ în buzunaru’ drept,
portofelul, cheile-n ăla stâng.
Două palme, așa de check;
dacă-i all good înseamnă că-s gata să plec.
1, 2 mic check, yo, nimic nu e gratis.
O dau ca Lomacenchko, bun venit în Matrix.
Întorc piesa-n toate părțile, titlu e „Tetris”,
Toma Caragiu a zis că „așa-i în tenis”.
Silent, l-am omorât, nici nu bag primul.
Nu vreau decât să pot să îmi fac filmul.
Dacă nu mă uit la ceas, l-aud cum ticăie,
Arad, îl reprezint, o să tot zic de el.
Indiferent de sumă, banii tot nu mă fac.
Ăsta-i noul căcat, n-am kimonoul pătat.
Încă-s pe picioare, mă ridic, nu am cedat,
nu am dat nimic când am simțit că n-am ce da.
N-ai ce să ne zici, ne-ai obosit, te rog io lasă-ne,
Repu’ înseamnă muzică, muzica nu înseamnă rep.
Asta nu-i de pasăre, -s pe pas alert, apăsa rec,
ce auzi acum sunt ani de muncă, nu e doar talent.
Sunetul e forma mea de tratament,
am amânat albumul, dau freestyle-uri din apartament,
cuvântul e un trafalet, adică,
nu ezit, dau cu tine de eperete și te fac tapet.
Pun literele în ordine, le-nvârt și le împart atent,
nu-i vreo casă de pariuri, zic de alfabet.
Schimb placa, întorc caseta, asta-i partea B,
aparent, vorbeai de beef, dar e falafel.
Se mănâncă între ei da’ nu se-nghit.
Tomi e puțin prăjit da’ rumenit.
Nu sfidez realitatea, nu-mi permit,
O palmă peste obraz, un șut în cur de bun venit.
Adresă nouă, nu o trec în buletin.
Am strofe grele, dacă vrei le cântărim.
Ștoul e că încă-mi place cum le-mbin.
Și o să fac asta mereu atâta timp cât înc-o simt, lord.