Iată că iarăși s-a oprit în inimă-o săgeată, văzând cum viitorul ne-așteaptă să-și savureze ale noastre suferințe.
Iată că mii de gânduri mă înconjoară ce-mi aștern seara-n mintea mea, la tot ce văd în jurul meu încât mă pierd și-adorm ca-n vis să mă-amăgesc că evadez din orice realitate și totul pare-atâta de frumos!
Tristețe-a devenit regina viitorului ce multe ori trecem prin ea, și multora a stins lumina zâmbetului.
Să mă reîntorc tot spre trecut, visez dintotdeauna. Să tot devin mai mic și-încă mai mic până în trupul Mamei, iar Mama să redevină iarăși în inocența ei mândră fecioară, și să mă poarte doar în gândul ei, iar eu în gândul meu pe ea.
Aș vrea să simt cum se revarsă peste mine un râu curat și viu.
Aș vrea să simt suflarea puternică a vântului de iarnă cu aerul prea rece ce trece prin mine.
Aș vrea să mă-acufund în marele ocean și să privesc în sus cum vietățile din apă plutesc deasupra mea.
Doar unica ce îmi doresc, să trec de-această viață și să mă nasc din nou cât mai departe de această terra.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință profundă de evadare din realitatea prezentă, marcată de suferință și tristețe. Naratorul tânjește după trecut, după inocența copilăriei și după o reconectare cu originea, cu mama. Este o căutare a purității și a unei noi începuturi, departe de lumea actuală.