Negru.
Lumea e dezechilibrată
Fiecare piatră devine absurdă
Nu ne e frică… încă nu
Ce vine e necunoscut
Am alergat ultimii metri
Lipsește doar încă o bucată, și încă o bucată…
Privirea înapoi e neagră și în fața noastră stă noaptea
Nu există înapoi, din fericire. Din fericire
Nici un înapoi. Nici un înapoi.
Unde sunt toți cei care poate sunt cu noi?
Ne-au pierdut deja de mult?
E întuneric aici în lumină, e totul. Și nimic, și pentru asta… ne-am născut.
Privirea înapoi e neagră și în fața noastră stă noaptea
Nu există înapoi, din fericire. Din fericire
Nici un înapoi. Nici un înapoi.
Lasă-ne să alergăm ultimii pași, și apoi să ștergem urmele împreună
Lasă-ne să alergăm ultimii pași, și apoi să ștergem urmele împreună
Vino cu mine. Vino cu mine.
Privirea înapoi e neagră și în fața noastră stă noaptea
Nu există înapoi, din fericire. Din fericire
Privirea înapoi e neagră și în fața noastră stă noaptea
Nu există înapoi, din fericire. Din fericire
Nici un înapoi. Nici un înapoi
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de disperare și incertitudine în fața unui viitor necunoscut. Vorbitorul acceptă lipsa unei căi de întoarcere și invită la acceptarea prezentului, chiar și în întuneric.