Pe sub fagi cu vârfuri sure
Trece neica prin pădure
Și cântă cu-atâta foc
De stau păsările-n loc,
Și-l ascultă florile
Și privighetorile.
Taci, neicuță, nu cânta
Că mi-ai frânge inima,
Că tu bați poteci străine
Și nu mai vii pe la mine,
Că treci dealuri și vâlcele
Și-ai uitat buzele mele.
Fă-te, neică, flori pe ram
Să mi te privesc pe geam,
Fă-te, neică, ploaie lină
Să-mi uzi iarba din grădină,
Doar așa s-o stinge para
Care-mi arde inimioara.
Sensul versurilor
The song expresses a deep longing for a lost love. The singer pleads with her beloved to return, wishing he would transform into elements of nature to be closer to her, highlighting the pain and desperation caused by his absence.
