Foaie de mușcată,
La vale, la baltă,
La măgura-naltă
De vârf aplecată
Ceartă, mi se ceartă
Două surățele,
Două cumnățele,
Adunau surcele,
Se certau și ele
Pentr-un bobocel,
Pentr-un voinicel.
La umbră de fag
Un voinic culcat
Stă și se umbrește,
Cu ochii privește,
Cu gândul gândește
Pe care s-aleagă,
Care-ar fi mai dragă,
Care-i mai frumoasă
Și mai drăgăstoasă
Să-i fie mireasă,
A inimii-aleasă.
Și-a umblat, umblat,
A tot colindat
Lumea-n lung și-n lat,
Când cu vis de dor,
Când cu pas ușor,
Când cu Roibu-n zbor,
Până ce-a aflat
Chipul mult visat,
Ochi ca două stele,
Buze rumenele,
Râs de primăvară,
Trup de căprioară.
Sensul versurilor
Un tânăr se află într-o căutare a iubirii adevărate. El reflectă asupra calităților pe care le dorește la o mireasă, călătorind prin lume până când găsește chipul mult visat, întruchiparea frumuseții și a gingășiei.