Frunzuliță de stejar,
Cântă cinteza-n lăstar
Cu glas potolit și rar
Că e neica pădurar.
Mândruța-l strigă din frunză,
Dar el nu vrea s-o-auză,
Mândruța-l strigă pe vale,
El o ia pe altă cale.
Spune neic-adevărat
Cine mi te-a supărat
De bați codru-n lung și-n lat
Nebăut și nemâncat.
Mai bine, dacă ți-e dor
Vino-n vale la izvor,
La izvorul dorului,
La poalele codrului
Și-acolo să facem casă
Că e umbrița mai deasă.
Sensul versurilor
O fată își cheamă iubitul, un pădurar, dar el o evită. Ea îl întreabă ce l-a supărat și îl invită să se întâlnească la izvor, sugerând o viață împreună în mijlocul naturii.