Foaie verde, fir și-o stea,
Bate vântul din Vâlcea,
Bate și se risipește,
De la tine nicio veste,
Lui, lui și dor, dor,
Pân’ la mine în pridvor.
N-am nici apă în căldare
Cu ochii la drumul mare,
Dor pe noapte, dor pe zi,
M-ai mâncat, fir-ai să fii,
Dor, dor și lui, lui,
La mine pe căpătâi.
Dorul ca o ploaie grea
Cade pe inima mea,
Dorul de cine mi-e drag
Ca bruma pe liliac,
Lui, lui și dor, dor,
Pân’ la mine în pridvor,
Dor, dor și lui, lui,
La mine pe căpătâi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente profunde de dor și singurătate. Persoana așteaptă cu nerăbdare vești de la cineva drag, dar este copleșită de dorință și melancolie.