Foaie verde, flori mărunte,
Bate vântul de la munte
Și mă mângâie pe frunte,
Bate vântul de la vale
Și-mi aduce doru-n cale.
De la Câmpulung când bate
Întoarce gândurile toate,
Le duce departe-n zbor
La neicuț-al meu cu dor.
De la deal când vântul bate
Neicuța-mi trimite carte,
Vântule, vânt călător,
Adu-mi pe neicuța-n zori,
Spune-i, vânt, încetinel
Că mi-e tare dor de el.
Cucul cântă jos în crâng,
Eu stau în casă și-ascult,
Că neicuț-al meu mâhnit
Umblă-n codru rătăcit,
Bate vântul mai departe
De neicuța mă desparte.
Foaie verde de cicoare,
Păsărică zburătoare,
Unde te duci călătoare,
Du-mă și pe mine-n zbor
La neicuța că mi-e dor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete pentru iubitul ei, accentuat de elementele naturii precum vântul și cântecul cucului. Vântul devine un mesager între ea și neicuțul ei, amplificând sentimentul de separare și dorința de a fi împreună.