Nici cărțile-nvechite, idei nu îmi mai șoptesc
Unde, când și de ce eu trăiesc
Reflex de înger sau de demon, ele adăpostesc
De valuri mă izbesc, mă gândesc
Atunci i-am zis pe firul vieții, să mă poarte
Ce vise deșarte
Acum îi zic adio, ia-mă-n brațe dulce moarte
Și du-mă departe
Acolo să mai aud sunetul din bucuria tinereții
Nu cel al tristeții
Să nu mai vorbesc cu pereții, scuza fiind motivul bătrâneții
Sau cel al dependenței
Iar când tu vei trece, umărul de mi-l vei zdrobi
Cândva într-o zi
Trecutul, prezentul și viitorul ciudat se vor opri
Nimic nu va mai fi
Orice clipă muritoare, mă duce mai mult spre trecut
Ce vis dispărut
Mă întreb de ce oare n-am profitat de ce am avut
Alta n-a mai apărut
Vise, dorințe îi dai inimii aproape tot ce-ți cere
Orice plăcere
Dar de fapt nu îți dai seama, că te vindeci cu durere
Apoi ea piere
Tot ce e om se naște și moare prin suferință
Ca o dorință
Am înțeles acum că nu sunt înger, ci doar o ființă
Omorâtă prin căință
O bunătate păstrată în suflet, prea mult timp am zis
Dar acum s-a stins
Ucisă de tine în Paradis, era prea frumos să fie vis
Atunci când tu mi-ai promis
Desconsiderată a fi o valoare adevărată, nici curată
Dragostea este o pată
Pe suflet marcată, iar de inima blândă încoronată
Acuma-i moartă
Săgeata lui Cupidon din nou nu m-a nimerit
Cu ce am greșit
Focul urii vreau să-l sting, nu mai cer nimic
Căci în Iad am pășit
Doar privirea ta caldă, m-ar aduce înapoi la viață
Doar o speranță
M-am săturat să fiu prin foc, înconjurat de gheață
Nu știi, atunci învață
Ridic privirea blestemând pe toți, nimic acum nu ține
Mi-am amintit de tine
Spun cuvinte line, acum vorbește diavolul din mine
Deci nu de bine
Mă pierd într-un gol imens, și iar visez
De-acum nimic nu are sens
Dar judecata pentru ce gândesc, chipul în care mă oglindesc
Cu dragoste să îl stropesc
Ochii-mi sunt izvorul durerii, aici am să sfârșesc
Aici mă opresc
La pieptul tău aș vrea să mă îngrămădesc, acolo dragoste primesc
Primesc tot ce doresc
Privesc mâinile ce se unesc, nu mai vreau să mă trezesc
Oare iubesc? Nu, doar greșesc! Și din vis mă trezesc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de profundă melancolie și dezamăgire față de viață și dragoste. Naratorul se simte prins într-un ciclu de suferință și căință, dorindu-și să scape de durere și să găsească pacea în moarte.