Kerosen.
Stai, Doamne, nu am terminat!!
Apoi mai voi dărui abisului
Victoria finală e aproape
Urmează o cale ce de 3 vieți am început-o
Fii blând cu timpul și ascultă-mi ritmul
Îs demoralizat că nu mă simulez cu timpul.
M-am pierdut
Caut și nu-l găsesc
Îs pierdut în el.. să mă găsească cineva aș vrea
Nici ploaia nu-i la fel, nici vântul, soare nu-i
Poate e noapte.
Simt puțină teamă
Vad iscoada însă nu-i prezentă
Tur retur și găsesc un drum
Hopa o lumină ca de-amurg
Creca e soarele.. e dimineață?!.
Încă un minut și simt greață
Rzele sunt sânge pur
Ma ard încet însă nu-i la fel cum știu
Îmi dau retur și-ncep să-njur
Mă uit în jur, nimic în jur
Cad lat asediat de spaimă
Și mă trezesc.. TERMINAT-AM NU DOAMNE STAI. k
N-am avut kerosen să aterizez pe alt pământ
Ce dramă!
Îmbrac costumul de soldat.. ha pile naturală
Îmi ia vreo-un an să-mi mișc corpul și să nu cad din picioare
Cât să grăiesc durerea mea și cum că uit de unde vin
Și scopul nu-l mai știu, deja-i prea mult
Încep să mă scluptez și înțeleg că am părinți aici
Și-mi spun că vezi ce și nu știu cum
Am vreo 7 ani și mă duc la pușcărie
Vreo 7 ore-n zi să reabilitez nu știu ce
Și vântul m-a sculptat și timpul m-a format
Am 13 ani deja.. ah ce-aș fugi dar n-am unde
Vad războaie jalnice și minți necumpătate
Aici totul
De sub pământ și până-n cer e prădător și pradă
Își duc ispita în ispită.
Se face noapte am vreo 50 ani de-acum
Da au trecut îs secat de forțe. erodat de timp, ars de torțe;
Nu are cum îmi zic.. reabilitare.. asta e o eroare
Viața e un păcat din prima clipă.
Dragostea nu există pură.. doar o mimăm când e nevoie
Și bum chici ce? am 97 ani și sper să mor..
Reabilitarea se apropie de final. o simt și
Nu doresc la nimeni să-și fac stagiul PE PĂMÂNT
Nu știu cu ce-am greșit de-s exilat aici
Însă știu că tot costumul ce-l îmbrac mă doare
S-a uzat și e cârpit cu foc și lavă.
Mă duc acum…
Mă dezbrac de haina grea și ruginită
Of ce bine! îmi zic suflând ușor
Încep să plâng cu lacrimi sângerânde
Mă umplu tot de roșia substanță
Suflu iar să mai respir că nu mai pot
Și vai! ger ce se lasă peste mine
Aburii din gură cum îi știu nu-s ca-s de foc și ard îngrozitor
Încep să-mi aduc aminte de dinainte de aterizare..
Și mă întrerup jurații ce-mi cer iar EXILARE!!!!
Off. păcatul infinit sălășluiește-n noi și își cere o nouă haină!.
GEORGE M. 789. 14. 20. 21. 9. 1. 12. 1
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de exil și suferință continuă, unde personajul se simte condamnat la o reabilitare nesfârșită pe Pământ. El își rememorează viața ca o succesiune de traume și deziluzii, culminând cu dorința de a scăpa de această existență dureroasă.