Strofa I:
Sunt pierdut în universul meu dalmațian
Am soare artificial
Și stele de porțelan
Îmi iau din porție elan
Torte n-am
Forțe cam
Supranaturale pentru un meloman
Da’ man,
Mie-mi arde dorința ca un piroman
Am talisman
Plus dorința de tiran
Protejat de țepe ca un guardaman
Pentru un gologan
Ai probleme? Ține garda, man!
Asta-i lumea mea, trăiesc după-al meu Coran
Atât în apă, cât și pe uscat, ca un amfibian
Sunt în lumen mea și-n a voastră simultan
Mă f*t în orice principiu Darwinian!
Nu accept comentarii de la niciun consătean
Ai grill ce zici, că ți-o furi ca un cleptoman
Fă-ți lumen ta, și fii stăpân ca un sultan
Sau în caz contrar
O să trăiești ca un șobolan!.
Refren (X2) :
Eu îmi scriu legile în fiecare seară
Stau în lumea mea și nu ies afară
Au stricat deja prea multe și nu se repară
Decât de către băieții cu pepită și călimara!.
Strofa II:
Probabil că mă vezi vreun puștan îngâmfat
Am luptat!
Sunt liber, tu ai viitorul cumpărat
Supărat pe burghezie, îmi fac traiul sub palat
Sunt în temnița literaturii exilat!
Nu cad lat!
Încep să scriu cu noroi pe pietre
Cum altfel, când nu am nici pix, nici foi, cumetre?
Oglinda sufletului meu e poezia
Îmi construiesc lumea, și acum îi pun temelia!
M-am legat la cap cu rap-ul ca un judocan
Și-mi bat cuie-n plămâni tare, la fel ca un ciocan
Sunt negru-n ceru’ gurii ca un african
Am strâns multe-njurături în gușă ca un pelican
Apar toate-atacurile s-ajung la ciolan
În schimb contraatacând cu capu’, la fel ca Zidane
Sunt un filozof și scriitor contemporan
Ce crede în salvarea umanității ca Emil Cioran!.
Refren (X2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a trăi după propriile reguli, într-o lume creată de sine, respingând convențiile sociale și autoritatea. Artistul se prezintă ca un rebel, un filozof și un creator, care își construiește propria realitate prin artă și cuvânt.