Mă pierd în vis, de nedescris, parcă plutesc pe un nor de fum
Iar când mă trezesc, vreau să-mi urmez calea ca și până acum
Să-mi duc viața mai departe cum se poate ca la carte, să am familia și atât
Vreau să trăiesc intens cu energie pozitivă, asta am de gând
Escaladez, cutezător, mereu învingător
Încrezător într-un frumos decor prin lume călător
Zbor deasupra norilor, aștept venirea zorilor
Când mă trezesc vreau să văd în față, un frumos decor
Dorm dus de somnul adânc, care mă ține strâns
Mă plimbă în lumea viselor, îmi cerne fiecare gând
Mă duce departe în noapte, mă liniștește-s bland
Nu m-agit de la nimic, visez și atât!
Nu vreau acum să mă trezesc
Lăsați-mă să visez o lume bună
E timpul meu să lenevesc
Vreau liniște, căldură, nu furtună!
Stau liniștit, fără să simt tumultul
Trăsări involuntar, visu-mi agită gândul
Deschid ochii, văd cum gloata mănâncă pământul
Realitatea-i crudă, puterea-i cuvântul
Poporu-i bun de gură într-una ca televizoru’
E pătat tricoloru’, distorsionat sonoru’
Aspir la lume mai bună, ca aspiratoru’
Și sper că poate mâine va fi altfel decoru’
Revin cu picioarele pe pământ, ăsta-i destinul
Am căutat în orice lucru să înțeleg sublimul
Mi-am vărsat amaru-n vinul dulce, ăsta-i chinul
Și-ntr-un final, am înțeles că viața bate filmul!
Nu vreau acum să mă trezesc
Lăsați-mă să visez o lume bună
E timpul meu să lenevesc
Vreau liniște, căldură, nu furtună!
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastul dintre lumea ideală a viselor și realitatea crudă. Naratorul își dorește să rămână în starea de visare, căutând liniște și speranță într-o lume mai bună, dar se confruntă cu dezamăgirile vieții reale.