Odată, am știut o melodie frumoasă,
– E adevărat, crede-mă –
Toate păsările,
Le-am ținut într-un coș;
Când am deschis pavilionul,
Ceruri! Toate au zburat.
Am strigat: „Întoarceți-vă, gânduri mici!”
Dar au râs doar.
Au zburat
Până au fost ca niște nisip
Aruncat între mine și cer.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre pierderea inocenței și a gândurilor frumoase, comparate cu păsări care zboară. Naratorul își amintește cu nostalgie de acea perioadă, dar acceptă că acele gânduri nu se mai pot întoarce.