Înţeleptul ţinea o prelegere strălucită.
În faţa sa a puse două obiecte, zicând:
„Să admitem că acesta e diavolul,
Iar istălalt sunt eu”,
Şi se-ntoarse cu spatele la clasă.
Est timp, un elev poznaş
Schimbă cu locul simbolicele lucruri.
Întorcându-se, înţeleptul continuă:
„Acum să zicem că diavolul va fi acesta,
Iar eu, invers, istălalt”.
Elevii din bănci se-njunghiau a râde,
Bucuroşi de-atare joc confuz.
Însă înţeleptul tot înţelept rămase.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de perspectivă și cum înțelepciunea poate transcende confuzia creată de aparențe. Chiar și atunci când realitatea este distorsionată, înțeleptul își menține perspectiva și echilibrul interior. Mesajul subliniază importanța de a nu ne lăsa înșelați de aparențe și de a căuta o înțelegere mai profundă.