Au fost mulți cei îngrămădiți în procesiune,
Fără să știe încotro se-ndreaptă.
Însă și succese, și nenorociri
Între ei le împărțeau egali în toate.
Printre ei era un om ce căuta o cale nouă.
Dar el se rătăci prin hățișuri de netrecut,
Unde, până la urmă, se prăpădi-n singurătate.
Ceilalți recunoscură că dânsul avusese curaj.
Sensul versurilor
Piesa descrie o procesiune de oameni care merg orbește prin viață, în contrast cu un individ curajos care încearcă să găsească un nou drum, dar se pierde și moare singur. Ceilalți recunosc curajul lui, sugerând o reflecție asupra conformității versus individualitate.