Frunte pe bar, noapte-n pahar, coada de lemn murdar
Țin minte c-am strâns ațele și-am salutat pe păpușar
Adio, meștere, de azi spectacolul e-al meu
Mi-a părut bine, dar… simt că nu mai sunt eu.
De când îmi beau noaptea din toi
În toi de zi aud strigoi
Îmi caut banii-n pardesiu
Plătesc și plec, că e târziu
Ia zi, băiatule, tu știi ce-nseamnă să iubești stafii?
Când stau cu frica-n fir de fum, de-aia fumez ca un nebun
De-aia mă vezi mereu aici, îmi place să-mi beau mințile
Cuminți pe umeri, îngeri tac și-mi răsucesc penițele
Tu nu știi cine sunt sub ochi, ce birt mizer mai e și-acolo
Nimeni nu cred că știe, nu mai sunt eu, dar cui i-e dor de mine?
Asta e o lume-n care să te vinzi
Mă plimb singur printre oglinzi și indivizi
Cu ochi închiși mă vizitează-n zori de zi
De azi îmi caut iar numele-n costumele de piele
Cheile la piept, că nu mai are rost
Semnalmentele și genele să pot închide-n ochi tot ce-am fost
Copil nebun și prost cu mască post de adăpost
Oprește-te frumos, și zi-mi tu cine sunt
Nervos încerc să te-nțeleg, dar știi că sunt pierdut
Nu mă găsește nici ea, nici el, nici tu
Și totul crește-n cer și stări de viciu
Fă-mi un serviciu, și povestește-mi cine sunt
Și atunci copilul ăsta mi-a șoptit ușor, vesel
Și eu n-am mai venit… azi vă vorbește el
Frunte pe bar, noapte-n pahar, coada de lemn murdar
Țin minte că am strâns ațele și-am salutat pe păpușar
Adio, meștere, de azi spectacolul e-al meu
Mi-a părut bine… dar simt că nu mai sunt eu…
Sensul versurilor
Piesa explorează tema pierderii de sine și a căutării identității într-o lume alienantă. Protagonistul se simte deconectat de sinele său anterior și încearcă să înțeleagă cine a devenit, confruntându-se cu un sentiment de pierdere și transformare.