Pe-un brâuț cusut cu flori
Mi-o trimis bădița dor
Și mi-o scris cu floricele
Să trec pe la izvoarele.
Și-am trecut pe la izvor
Să-mi iau apă în ulcior,
Apă dulce, apă bună
Cum îi și-a bădiții gură.
La izvor cine ședea?
Bădița mă aștepta
Cu inima ne-mpăcată,
Cu gura nesărutată.
L-am strigat, l-am mângâiat,
Apă din ulcior i-am dat
Și i-am scris cu rânduri scurte
Pe cămașa cu flori multe
Toate dorurile mele
Purtate pe cer cu stele.
Refren:
I, hai, hai,
Bade Niculai,
Sărută-mă, bade, ce mai stai?!
Sensul versurilor
O tânără primește un semn de la iubitul ei și se întâlnesc la izvor. Își exprimă dragostea și dorul prin gesturi tandre și cuvinte scrise pe cămașa lui.
