Frunză verde de stejar, măi mândro,
Greu e să fii marinar, măi mândro!
Treci pe-acasă tot mai rar
Și ţi-e inima pe jar
Of, dor, dor, dor mi-e, mândro, dor!..
Lăsai casă, lăsai prag, măi mândro,
Și tot ce-am iubit cu drag, măi mândro!
Marea s-o ascult din larg
Stând de veghe la catarg
Of, dor, dor, dor mi-e, mândro, dor!..
În colţul de la năframă, mândro,
Strânge-ţi roua de sub geană, mândro!
Grea şi tristă-i despărţirea
Când pe mare ţi-e iubirea!..
Of, dor, dor, dor mi-e, mândro, dor!..
Ţese, mândro, trei ştergare, mândro,
C-am să vin din depărtare, mândro!
Şi mai ţese trei peşchire
Că la toamnă o să-ţi fiu mire!..
Of, dor, dor, dor mi-e, mândro, dor!..
Şi-o rochie de mătase,
C-am să mi te fac mireasă,
Of, dor, dor, dor mi-e, mândro, dor!..
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unui marinar de casă și de persoana iubită. El anticipează reîntoarcerea acasă și promite că o va lua de soție.