Cântă-mi, fluieraș de fag, fluierașule,
Tu mi-ai fost prieten drag, fluierașule,
Și m-alină cântu’ tău, fluierașule,
La necazuri și la greu, fluierașul meu!
Mi-ai cântat pe plai, pe vale
Cânt de of și cânt de jale,
Mi-ai cântat doru’ pribeag,
Fluieraș de fag..
Cântă-mi fluieraș de soc, fluierașule,
Cânt de dor și nenoroc, fluierașule,
Cântă-mi doina ce-o-ngân eu, fluierașule.
Alean sufletului meu, la bine, la rău!
Mi-ai cântat pe vânt, pe ploi
Cânt de dor și de nevoi,
Mi-ai cântat cu dor, cu foc,
Fluieraș de soc..
Cântă-mi fluier, fluieraș, doinitor-doinaș,
Doru’ greu și pătimaș, fluier, fluieraș,
Că prin viersu-ți mlădios, fluieraș de os,
Plânge doru’ meu duios, fluieraș de os..
Poartă-mi doru’ pe sub nori
De cu seară până-n zori,
Du-l pe apa Dunării
La casa mândrii..
Și de-aici, Dunăre dragă,
Poartă-mi-l spre Marea Neagră,
Pierde-mi-l în patru zări,
Peste mări și țări..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și căutarea alinării în sunetul fluierașului, văzut ca un prieten și confident. Versurile descriu cum fluierul este purtătorul emoțiilor și al dorului, care este trimis departe, peste mări și țări.