Povestea s-a cam terminat,
Luminile s-au stins,
Spectatorii au plecat,
Încă un rol jucat.
Pe hol un ultim glas răsună,
Rămas bun pare să spună,
Și că e păcat
Că s-a terminat.
Zburăm spre Franța, concert la Paris,
În Roma, ce clipe de vis,
Dar noaptea, când totul s-a stins,
Rămân doar un simplu artist.
Spre Franța, concert la Paris,
În Roma, ce clipe de vis,
Ca Frankie, în Vegas mereu,
Dar la finalul serii sunt un simplu om și eu.
Din nou pornesc ușor la drum,
La un pahar de vin,
Prietenii m-așteaptă acum,
Ce noapte, ce parfum.
Pe stradă totu-i plin de viață,
Că-i noapte sau că-i dimineață,
Orașul este scena mea,
Sunt un actor pe ea.
Zburăm spre Franța, concert la Paris,
În Roma, ce clipe de vis,
Dar noaptea, când totul s-a stins,
Rămân doar un simplu artist.
Spre Franța, concert la Paris,
În Roma, ce clipe de vis,
Ca Frankie, în Vegas mereu,
Dar la finalul serii sunt un simplu om și eu.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții unui artist, oscilând între strălucirea scenei și singurătatea din spatele cortinei. Artistul, deși călătorește și trăiește experiențe extraordinare, revine mereu la esența sa umană, la simplitatea vieții de zi cu zi.