Stefan Baciu – Patria

Patria.
Patria e un mar
Într-o vitrină de băcănie japoneză
pe strada Liliha
în Honolulu, arhipelagul Sandwich
sau o placă de patefon
ascultată în tăcere în Mexico
–Maria Tănase lângă vulcanul Popocatepetl–
patria e atelierul lui Brâncuși la Paris
patria e peisajul lui Grigorescu
într-o după-amiază de toamnă la Barbizon
sau Rapsodia Română auzită într-o dimineață
în Port au Prince în Haiti
și patria e mormântul lui Aron Cotruș
în California
patria e o ciocârlie care se înalță
oriunde
fără frontiere și fără intenții
patria e un concert de Dinu Lipatti
la Lucerna, Elveția, într-o seară ploioasă
patria e această adunare de fețe
de întâmplări și de sunete
împrăștiate peste tot globul
dar patria e
mai ales
o clipă de tăcere.
Asta e patria.
II.
Cu patria poți vorbi la telefon
s-o porți, ca firmituri, în buzunare
poți s-o asculți în al distanței zvon
și s-o găsești decapitată-n ziare.
nu-i numai cer sau piatră sau pământ
ci e un zvon ce vine de oriunde
un miros, un obraz, un dans în vânt
un glas ce bezna nopții o pătrunde.
căci patria nu-i un imn prescris
împodobit cu ilustrații în chenare
ea-i pânza care-o țesi adânc în vis
și se destramă-n zori c-o încântare.
nu-i patria făcută din urale
ci din tăceri, din doruri și distanțe;
o strâng din praf, la tropic în sandale
și-o împrăștii-n lume în speranțe.
III.
Turla bisericii Sfântului Nicolae din Schei
ecoul trenului lovindu-se, noaptea, de Tampa
„Kefir Lukianoff” în Cișmigiu
„Tempo, Facla și Credința”
„fierbinte porumbielu’, fierbinte! „
domnu’ Mișu dela „Cartea Românească”
fularul ca un curcubeu al lui Emil Botta
Maria Tănase cântând la „Neptun”
în Piața Buzesti
Tata comentând „Război și Pace”
sau o pagină de poezie din Nietzsche
(răsfoia cartea cu degetul arătător)
un caputiner la „Coroana”.
și bancnota aceasta de 500 Lei
aflată într-un fund de plic îngălbenit
adus nici eu nu știu cum
din Brașov în Brazilia
și apoi în Honolulu-Hawaii
Insula Oahu
Arhipelagul Sandwich.