Un zeu al hotarelor stă între noi.
Sărutul rămâne pe umerii lui și zace uitat, putrezind ca mărul pe care cândva l-am mușcat amândoi.
Ne-aducem aminte c-a fost amărui.
Pe sânii de brumă, pe șolduri apoi bogat pâlpâia cu flacăra-i părul, așa cum de-atunci neîncetat îl văzui.
Acum ești departe, iar visul e scrum.
O undă bogată-n fum și dezastre trecând spală lespedea unde șezum.
Acum înțeleg că până la moarte de vârsta de foc, de inimi, de astre un zeu al hotarelor ne desparte.
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire dureroasă, sugerând că o forță exterioară sau un destin implacabil a stat între cei doi iubiți. Naratorul reflectă asupra amintirilor și regretă pierderea iubirii, simțind că distanța dintre ei este acum insurmontabilă.