Elanul acelor cuvinte fu plâns
de păsări, iar umbra păscută
– în iarba grădinii uitate – de-un mânz
cu botul sub foi de cucută.
Ecoul acelor silabe fu spart
de liniști, iar umbrele șterse
de-amurguri pustii lâncezând peste gard,
de tunete seci, de averse.
Iar semnul acelui sărut fu purtat
de el și de ea – o viață:
la el, cicatrice pe-un zâmbet surpat
la ea, o grimasă pe față.
Sensul versurilor
Poezia descrie impactul devastator al unei promisiuni încălcate sau a unui jurământ mincinos asupra a două persoane. Efectele sunt profunde și de lungă durată, marcând viața ambilor protagoniști cu cicatrici emoționale și expresii de suferință.