Stefan Augustin Doinaş – Jurământul Mincinos
Elanul acelor cuvinte fu plânsde păsări, iar umbra păscută– în iarba grădinii uitate – de-un mânzcu botul sub foi de cucută.Ecoul acelor silabe fu spartde liniști, iar umbrele ștersede-amurguri pustii lâncezând peste gard,de tunete seci, de averse.Iar semnul acelui sărut fu purtatde el și de ea – o viață:la el, cicatrice pe-un zâmbet surpatla ea, … Citește mai mult