Mi-am pus ființa dublă pe cântar
Erau egale-n patimă și-n har
Nătânga-n stânga
Înțeleapta-n dreapta
La muzică
La sabie
Și la țintar
Apoi s-au dus
Era-ntr-o zi de luni
Și toată viața au făcut minuni
Nătânga-n stânga
Înțeleapta-n dreapta
Prin iarmaroace
La răscruci
Și sub aluni
Acum zac pe pragul unei mori
Nătânga-n stânga
Înțeleapta-n dreapta
Și fiecare-i strigă celeilalte!
Mori!
Ca două limbi ce joacă pe comori
La locul unde se usucă fapta
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior dintre două părți ale aceleiași ființe, una naivă și alta înțeleaptă. Ele se luptă pentru supremație, ajungând într-un punct de stagnare și distrugere reciprocă. Mesajul sugerează că dualitatea necontrolată poate duce la auto-sabotare.