O mie de întrebări puține răspunsuri
O sută de motive încap în multe gânduri
Frânturi pe alocuri eu cine sunt de fapt
Nu știu cum să încep și ce vreau să fac
Să tac pentru a mia oară mă întreb
Evoluez sau de fapt mă învârt în cerc
Să găsesc rostul meu în viață
Să recunosc personajul în oglindă
Dimineața ceață de jur împrejur
Orbit de adevăr încep să înjur
Să țip să strig după ajutor
Nimeni să mă ajute singur în decor
Am ieșit în derapaj necontrolat
Nu mă regăsesc peisaj desaturat
Plin de întrebări fără nici un răspuns
Unde am plecat și unde am ajuns.
Cine sunt eu oare
În această lume mare
Nu găsesc răspunsul
Pare o simplă întrebare.
Încă din prima zi e în fața mea
Prea superficial să pun întrebarea
Mereu găsesc pe câte cineva vinovat
Mi-e teamă de răspuns de confirmat
Unde mi-e locul care e drumul
Pe care tre’ s-o iau să nu supăr pe vreunul
De cine aparțin în mod real
Pe cine țin în spate pe cine duc la mal
Am ochelari de cal și creierul de mult spălat
De câțiva ani încoace tot mai greu de controlat
Sunt pedepsit când aduc la cunoștință fapte evidente
Ai crezut că nimeni nu te vede
Iar acum să revin la ale mele
Același peisaj din nou tăcere
Se cere o nouă întrebare
Se așteaptă un nou răspuns.
Cine sunt eu oare
În această lume mare
Nu găsesc răspunsul
Pare o simplă întrebare
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare profundă a identității și a sensului vieții. Naratorul se simte pierdut și confuz, copleșit de întrebări fără răspunsuri și de o senzație de derapaj necontrolat. El se confruntă cu teama de a descoperi adevărul despre sine și cu dificultatea de a-și găsi locul în lume.